marți, 24 martie 2009

Amintiri despre trecut

Din vartejul amintirilor a iesit ultima zi a lui septembrie trecut. Era noapte si lumina patrunzatoare a lunii isi facea loc prin jaluzelele camerei mele. Calculatorul era aprins si inca imi cautam tactica decisiva pentru meciul cu Milanul. Da, jucam Football Manager si da cu Steaua. Un Marlboro imi lumina camera si cafeaua din cana nu se termina niciodata.
Lumina strapungatoare a lunii se reflecta in monitorul meu si imi dadea impresia unei luciri lugubre din vremi apuse. Nu intreba de ce dar brusc mi-a dat o impresie de morbid si de gust searbad. Brusc prioritatile mele pareau schimbate, iar fumurile Marlboroului erau din ce in ce mai albe ca intr-o poza din vremuri apuse, in care non-culorile redau asa-zisa realitate.
Mi-am amintit de ziua in care Cami imi daruise cutitul acela ruginit, cu lama lui ciudata, neagra si imi spusese ca are in el sangele a 13 dragoni. L-am scos din teaca si am incercat sa il privesc. Avea aceeasi lucire ce o ivise luna in monitorul meu si parea sa capete viata. Brusc in camera mea s-a auzit o voce ce imi soptea niste cuvinte neintelese intr-o limba incomprehensibila. Si la fel de brusc soapta se opri iar eu simtii nevoia sa beau ceva. Dupa doi litri de apa si unul de bere , am realizat ca ma simt mai bine. Ceva insa in interiorul meu rostea o soapta ce de atunci ma bantuie : "Medecum medeco". Singura mea idee era sa iau cutitul si sa tai totul in cale-mi, caci soapta asta ma impingea la actiuni nebunesti si nicio piedica nu ma putea opri. Imi amintesc ca in seara aia am surpat poarta de nuc ce dadea in beraria de alaturi cu o singura lovitura de pumn, caci cutitul imi crestea forta direct proportional cu ritmul cardiac. Aproape ca nu mai scoteam cuvinte, ci sunete de dragon, iar pasii mei lasau in asfalt urme adanci precum senilele de tanc. Acum cand iti povestesc toate astea caut tactica decisiva pentru meciul cu Inter, Marlboroul imi lumineaza camera, cana de cafea e mereu plina iar luna rasare din spatele portii de nuc. Si din fundul incaperii se aude o soapta sinistra si neinteleasa intr-o limba straveche pe care numai strafundurile mele o inteleg.

Un comentariu:

  1. Uite ca si eu te inteleg!!si imi pare extrem de bine ca avem aceesi can de cafea, mereu plina,mereu pusa pe sotii:P

    RăspundețiȘtergere