Miercuri dimineata. Soarele batea rosu in geam si el facea cafea la ibric. Ochii erau mari, prea mari ca sa ii raspunda lui Pavel la 5 dimineata "Allenatore, ai 1330 de km. Banuiesc ca stii deja. Noi avem avion in 45 de minute. Au un mic dejun misto vis-a-vis. Vorbim joi. Incepem sa strangem benzina pentru focul de pe Anfield". Radea. "Incendiu, Pavel, incendiu. Merci de pont, dar cel mai bun mic dejun e cafeaua mea cu oua si sunca". Dupa ce a trimis mesajul, s-a uitat de senzori de fum. Evident ca aveau. Asa ca trebuia sa mai lase cafeaua 1 minut pe foc. Sa aiba timp sa fumeze linistit. Ea inca dormea ravasita. Tot ce stia era ca voia sa opreasca ziua , aproape ca nu mai voia sa arda Anfield. Aproape. Si totusi, de ce? Era intrebarea care il bantuia. Dar nu aici , nu acum. "Mama ei de alarma si de fum...DE UNDE VINE MIROSUL ALA?".
"Usor Grinch , usor, sunt doar oua cu sunca". Ii puse farfuria in fata si ii aseza un fir de par. "De unde vine mirosul ala?" . A ras cu mare pofta. O stia dependenta de cafea, dar nu ii facuse niciodata. Era mica lui placere vinovata pe care nu o mai impartise cu nimeni. Nimeni nu merita. "Urmareste-l. Doar nu crezi ca o sa-ti spun". A luat o perna peste fata. In plin. Tare. Iar ea se ridica precum un zombie , intr-o camasa alba (uite ca erau si camasile lui bune la ceva) si cauta somnambul. Aproape felin. "Esti ca o pisica ce cauta carne". 30 de secunde mai tarziu , niste unghii i se infigeau in spate. "Rece, foarte rece". Inca o data unghii. "ADU CAFEA!!!" I-a adus o cana imensa si a iesit in balcon. Nu bea cafeaua niciodata in pat. Privea mereu soarele rosu la rasarit. Din spatele lui, s-a auzit un mormait " Mor, mor, asa le parasesti? Cu mic dejun si cafea?" A inceput sa rada foarte tare. "Nea, direct cand dorm. Majoritate deranjeaza dupa". Fuma linistit, lung , filozofic. "Juan-Fagiollo-Weston- Ramsey. Dusan la pauza". S-a postat in fata lui. "Benzina pentru Anfield? " . "Niet, cuie de grenada. Noi suntem comando profesionist, nu niste teroristi aerieni si amatori". O privea, o devora din priviri, si ii dadu cana de cafea la o parte. Soarele abia rasarea, iar el o saruta in balcon si sarutul se prelungea si tot ce isi mai amintea erau cei 1330 de kilometri. "[....]Razvan e 11. Am mailuri de dat, am prezentari de trimis, de ce nu a sunat Cristina?". O privea. "Iesi din priza. 15 minute. Cristina nu te-ar fi sunat niciodata. Fata aia simpatica, al carei nume nu l-as fi stiut saptamana trecuta fara badge desi o cunosc de 4 ani, te vrea fericita. Aseara, asa pareai". S-a intrerupt cand ea a pus mana la gura. Era un link de pe site-ul unei reviste de scandal din Italia "Chi e lei?". Un titlu scurt si sec la care el a ras. Puternic, cu pofta. La fel cum nu mai rasese de acum 6 ani si jumatate.
Langa Delle Alpi. "Zici ca e scris de Francesca. Asta m-a intrebat inainte sa imi lipeasca una. Sa le raspund si sa le spun ca inca nu m-am prins nici eu?". Bianca scotea fum pe urechi. Se uita la el si parca nu il intelegea. "Cum adica? ". Razvan s-a oprit. "Ok, esti serioasa. Sincer, toate saptamanile astea au fost o nebunie. Totul s-a desfasurat la 362 de volti. Stiu ca esti femeia pe care am dorit-o ani la rand, femeia care ma face intreg. Cine esti? Atat stiu. Esti atat de completa, atat de nedescoperita, incat nu voi putea niciodata raspunde intrebarii asteia. Tu esti urecheata. Cu cat o ai , o iubesti mai mult. Cu cat o vezi si esti mai aproape de ea, cu atat ii visezi mai des parfumul. Cu atat vrei sa mai darami un munte pentru ea. Habar nu ai cine e, pentru ca nu o cunosti pana la capat. E Bianca... Hai la drum , avem 1330 de km, adica 6 ore si jumatate de drum. Race you to the shower. Who loses is a rotten egg" . O piedica mai tarziu, el era oul stricat. Dupa inca 45 de minute, erau la checkout.
Jurnalistul de la The Sun era acolo. "Still wanna burn Anfield". S-a uitat la ea, care radea, si i-a raspuns sec "Got a lighter? " . Apoi, a luat doua Cold Brew pentru drum , a apasat ambreiajul pana cand ea a inceput sa ii tipe in urechi si a plecat cu fum. Mult. Ca in filme. Pentru ca asa se porneste un Harley. 3 ore au mers in viteza si tacere. Ei doi,drumul paralel autostrazii (nu intreba nimeni de unde il stia) si o priveliste divina. El tot incerca sa se concentreze pentru Lazio si Liverpool – probabil cea mai grea cvadrupla din ultimii 5 ani- , dar nu se putea opri decat la "De ce a venit la meciul cu Inter?" . Asa ca a franat dupa mai mult de 700 de kilometri. " Am nevoie de cafea, sper ca nemtii stiu sa faca macar americano cold". Rasul ei era molipsitor, zambetul era din filme. Dar acel de ce il tot bantuia. Nici nu a intrebat. I-a luat un latte freddo cu 3 shoturi de espresso, si i l-a dat. "Avem avans de o ora. Start telling me why". Si-a scos tigarile. Stiau amandoi ca era nevoie de asta, stiau amandoi ca era complex, stiau amandoi ca putea sa distruga magia. Dar stiau amandoi ca niciunul nu ar fi fost intreg fara intrebare.
"Stiam ca te intrebi asta. Stiam ca, la un moment dat, constiinta ta va deveni doamna aia nedorita care te-a oprit pe Anfield. Dar e fair. E chiar bine. Acum ca ai inima sau ca nu iti mai e frica , poate vei intelege. Dar taci. Nu scoti niciun sunet (el doar a dat din cap si a mai sarutat-o cu abandon, ca si cum ar fi ultima oara) si ma asculti. Pe 28 Noiembrie, acum 8 ani, Raisa m-a sunat. Mi-a spus ca pleaca, mi-a spus ca nu te mai vrea in viata ei, mi-a spus ca nu iti mai suporta accesele de impulsivitate, ca vrea predictibilitate, ca tu nu pleci si ca e posibil sa iasa urat. Da, Razvan, 29 a fost o greseala. Stii care a fost greseala? Ai crezut pana la capat in ea. Ai pus pasiune, ai rupt haina de pe ea, ai crezut ca cearta aia se termina asa cum stiai tu sa o termini. Cearta aia era modul ei de a te lovi. Nu am terminat. Pe 29, cand tu ai luat-o pe strazi, m-a sunat. Mi-a zis ce s-a intamplat in detaliu. In alea 2 zile am vorbit ore in sir la telefon. I-am spus de zeci de ori ca e proasta. Da ,prietenei mele bune.... Taci! M-ai cautat socant pe 1. Nu pe Ana, pe nimeni altcineva, doar pe mine Pentru ca Gaudeamus. Atunci, era prima oara cand ti-ai luat Cold Brew. In ziua aia, am inteles un lucru. Tu si cu mine eram un tot. M-am simtit fix ca niciodata. Erai prea praf sa vezi asta. Mergeai cu capul in pamant, mai aruncai un ochi in Gavalda. Atat. A fost ziua in care am inteles cat de bun esti cu mine. Nu cu toti, stim amandoi ca poti fi o mare javra, dar cu mine. Si m-am topit. Vorbeai lent, erai depresiv si totusi voiai sa rad. Poate era felul tau de a eschiva sa vorbesti cu adevarat. Poate era modul tau de a supravietui. Dar aveai grija ca eu sa aud, fara sa vad tot, desi stiai bine ca simt. A fost suficient. "
Se oprise. A sorbit o gura de cafea in mijlocul toamnei nemtesti si l-a privit lung. "Continua. Nu ai raspuns la de ce". " De ce-ul asta al tau e intrebarea cea mai dificila cu putinta, Razvan. Vrei sa stii de ce nu am incercat ceva? Sau de ce cand toanta aia de jocheita ti-a dat papucii si am batut 100 de km pana la Targoviste si te-am gasit tragand pe nas, m-am stabilit la tine? Sau de ce nu am venit? Sau pe toate la un loc? . O sa incerc punctual. Eu nu eram in stare sa incerc ceva, dar stiam ca tu ma faceai sa rad. Ca tineai la mine, ca ma doreai in viata ta, ca aveai nevoie sa rad pentru ca asta te bucura. Eu nu am fost niciodata un bun confident pentru ca , desi eu doar te-am impins pana ai ales calea fotbalului , care era calea ta, eu nu te puteam asculta atat de down din cauza unor toante. Pentru ca tu erai mereu tipul care imi spunea ca merit mai mult, care facea misto de barbati, care mi-a povestit in prima zi cand l-am cunoscut ca a vazut un caine cu 3 picioare mergand. Cand eu ma bazaiam dupa un netot. Pentru ca atunci cand ai decis sa pleci la Steaua , mi-ai dat cheia casei tale din Bucuresti. Pentru ca gaseam o cafea calda inainte sa plec si una cand ma intorceam. Pentru ca tot ce imi cereai era sa iti iau medicamente de inima, in timp ce tu beai litri de cafea doar pentru ca ti-am dat eu o palma si te-ai trezit. "
O privea lung "Nu trunchia realitatea , Bi. Daca nu veneai, probabil muream. Ca V. , ca plecarea de la Chindia dupa cea mai buna clasare din istoria clubului, nu mai conta. Deja eram dependent, in seara aia renuntasem. M-ai tinut in baie cu gheata, m-ai dus la meciuri, ai venit 1 an de zile sa ma duci la antrenamente pentru ca nu ma puteam misca. Ai avut un impas cu casa, aveai nevoie de un pat, bancile se miscau incet. Ce voiai sa fac?" Ea radea. "E totul asa natural cu tine. Puteai sa iti bagi picioarele. Puteai sa ma lasi. Stii ca l-am adus pe Radu in patul tau. Ma rog, al meu. Ai dormit langa Ghencea. Apoi, m-a vrajit. Iar tu continuai sa iti vezi de Steaua, erai in razboi cu toti, erai singurul care voia performanta europeana. Dupa sfertul ala de finala in Europa League cu PSG, dupa eliminarea la penalty-uri, te-am vazut trist prima oara. Ai pus atata energie in echipa aia si pierdeai. Stiai ca pleci si durea. Cei mai grei 2 ani din viata ta se incheiau cu un asa-zis esec. Te-ai dus si te-ai facut manga. Iar eu eram pe munte cu filfizonul. Si toate astea dupa ce fusesem cu tine pe Delle Alpi. Stii, cand am ajuns in seara de vineri acasa, inainte sa vin, am gasit selfie-ul ala stramb facut de tine. Si mi-am derulat amintirile. Delle Alpi, Poiana, Ceahlaul, Craciunul la mare cu hamsii in loc de sarmale si cozonac, cina de ziua mea pe Musala, toate te aveau in comun. Si de fiecare data zambeam. Atunci, am zis ca e cazul, ca dupa 5 ani sa imi misc fundul la Torino. Atunci, am inteles in fine ca tu ai fost prea domn sa faci ceva sau prea fraier. Si pentru asta ..." . I-a lipit o palma strasnica. Apoi l-a smuls si sarutat. Era oare suficient? Ochii lui erau departe peste Harley.
