Amintiri din prezent

 

"I'm untochable , but i'm forcing you to feel me. Wordlife..." Auzea fiecare sunet. "Nu, nu e 0725..... Deci, e irelevant." Si continua sa sune "[...]a defensive position" Ok, o sa cedez. "WTH ? Hey V! Ca va?. Brusc , debita franceza. Tot ce se putea gandi era " I-am socat la conferinta de pe Velodrome. " De dincolo, auzea zgomot. Doar zgomot. " Adu-ti aminte , Razvane. 3 ani fara ea....probabil nu mai erai. Sau....." Si mintea i se intorcea la seara in care Bi ii lipise o palma de ii tiuisera urechile. Acum 6 ani si 6 luni. "Hmm, merde. Elle avait des craintes. Pourqoui maintenant elle les a encore?". Din cealalta parte , o voce cunoscuta si senzuala vorbea. Isi amintea povestea. Plecase, o chemase pe Bi, nu ii spusese nimic despre Torino. " Alesese deja . Totul se derula iar la 362 de volti.

Zi de zi, mai multi volti si amperi. La un moment dat, il va durea. Nu azi. Azi o auzea cum era la Torino pentru Grand Prix-ul de 1.60. " Succes!" . Era sec. Stia ca nu mai au ce vorbi. Vanessa era asa departe. Mintea i se intorcea mereu la Turn. " J'arrive en 5 minutes". Nu a intrebat unde. Stia. Stia ca ea ii gasise adresa, stia ca va fi in rosu. " Juan pe banda, Weston 6 din stanga. Asa violam Liverpool". .....Soneria suna. Si el...., el intelegea ca Ramsey va juca 9 fals. "Word..life , this is basic thuganomics". A deschis usa. Avea capucinno freddo in mana. L-a imbratisat. Lung. Inconfortabil de lung. " Que veux-tu V? " Din usa. Fara diplomatie. A mai incasat 2 palme. " Tot bou ai ramas". Ingana "Yeap" , in timp ce ea inchidea usa in spatele ei. Vedea reluari in viitor. "Perete in spate, va incerca sa ma sarute". A fandat spre stanga si a incuiat. "Ce vrei V.?" Ea era blocata. Stia ca iii ghicise fiecare intentie. " Pe tine" . Era ultimul glont. O stiau amandoi. " NU! Nu ma vrei. Au trecut 3 ani jumatate. Vrei doar succesul meu. Vrei doar sa te asiguri ca inca esti stapana pe tine". Jap!!!!! Ii tiuiau urechile. Ceea ce insemna ca avea dreptate . " De ce esti mereu un mare bou? De ce nu poti avea incredere in mine? Sar 1.6. Sunt la Olimpiada. Si tu..........." . Se oprise.

"Hai sa iti spun eu ce eu. Eu castig. Eu evit accidente. Eu fumez pe treptele Friulli. Si tu nu faci parte din peisaj. Esti cel mult, in seara asta cu dureri de glezna, o amintire placuta...". Inca o data ii tiuiau urechile. I se postase in fata. Stia ca ea are cumva nevoie de asta. " Sau un turist care ma face sa mai dorm o noapte pe canapea. Vi, te-ai convins ca traiesc. Ai inteles ca nu sunt suicidar. Am tras de ghidon. Idiotul avea un copil in fata. Se intampla multe la 150 la ora. Mama lor a dracului de copaci" ...Iar ii tiuiau urechile. "Cine, ce, cum? " Ii tremura vocea. Voia sa ii urle ca e vorba de Bi, dar ce rost avea? " O batrana doamna, bolnava de tinerete. Fino alla fine". I-a facut semn spre pat si s-a dus pe canapea. "Trebuie sa vad cum au batut Inter". Din pat.... se auzeau lacrimi? .....

[...] Duminica era gri pe Sura Dacilor. Fara zapada, cu tunuri, si cu un traseu prea usor de schiat. Si cu multe cupluri. "0774... ce rost are? Sa ii zic ce? Torino e boggy town. Maine ma intorc la munca. Am 2 intalniri". Se oprise la baza partiei. Scria mailuri , iar in fata ei cineva tragea de telefon. "Da-i in p...a mamelor lor. Esti in concediu". Si-a dat restart si suna iar Cristina. " Trezeguet a trimis flori". " Cris, stiu ca nu a trimis. Daca o facea, le aveam aici. Apreciez gestul, iti multumesc de sustinere. Dar Trezeguet a dat cu stangul in bara din 11 metri. A putut fi speriat. ". Tacere ....Lunga. " Un vin fiert cu multa scortisoara, va rog". Cristina inca era acolo. "Nu cumva asa il bea?" ....."Cristina.....!!!!!!!!! Maine revin. Aranjeaza intalnirea cu Orange. Sa fie prezentarea deja proiectata". "Ok , sefa. Orange nu e francez? " Bine ca era pe partie. Stia unde batea. Mereu avusese o atractie catre el. "Normal, e VIU". Gandea incontrolabil. "Cristina, iti las tie prezentarea. Cand am rezervarea pentru Torino?"

Marti 19:35, Torino. " Stiti ce aveti de facut, stim cum sa ii batem. Moise, run through their right side. Aaron., flick to Moise. Tonight , we win again. Benta, cover that defense. " Si totul mergea ca la carte. 2-0 la pauza, 6-0 la general, Soule gata sa intre in locul lui Chiesa, ce volee dadusera Aaron si Radu. "Soule, dribble more" . Si brusc era pe Otopeni. "Invata-i pe italieni sa dribleze". Era in alb-negru. Cu tricoul lui Gianluca pe spate . " Uite un ultim Cold Brew" . Si zambetul. Si fluierul. Si anuntul de Air France. Si... Doamne ce sut a dat Zakaria. Vinclu. Siret. Fara preluare. " Yes Pavel! A Bee is looking for you", Firstly, i will handle the press conference!"

Albina era acolo. De ce? Ce mai voia? Nu fusese suficient de clara sub Turn? " . Ce intrebari fade. Era clar de ce ciuruisera Hamburg. Pressing, recuperare si finalizare. Cat sa le mai explice? In fine, engleza! Liverpool next. What's the plan? ". Oooooo..... The Sun. " Revenge is next. We will leave Anfield as winners. We will stop the unbeaten run . That's what's next. You wish you knew my plan". S-a ridicat. Nu iesise bine......

"Bi, acum e momentul. Nu e atent, e intre baieti. ...Sa o ia dracu de frantuzoaica...ii rod parul :) ". Asta e Cristina. O detesta pe Vanessa si mereu intreba de Razvan. Da, singurul tip care nu ii daduse atentie. Singurul tip care o prefera pe ea. Singurul care mereu o facuse sa rada din suflet. "Cris, sa iti dau un Gillette?" Cristina zambea. A mers drept catre Vanessa si i-a dat o invitatie la petrecerea VIP a castigatorilor. Ea castigase, dar nu era top 25. "Cris?!?". Zambea. Nu avea de ce sa stie. Nu ii pasa. De aia o angajase pe Cristina. Stia pe cine si unde sa caute. Cum sa vorbeasca. Cu cine sa vorbeasca. El era cu Aaron. Cristina tot facea semne. " Cris, am vazut-o. Nu trebuia sa o aduci".

Fata i se postase in fata. " Nu imi pasa de orgoliul tau, nu imi pasa ca te-a refuzat, nu imi pasa ce vrei acum si nici ca donsoara din stanga mea, care sigur ma intelege, e fosta ta. Tu si ea sunteti un tot. Misca-ti posteriorul o data. Si nu mi-l mai flutura prin fata". Respira adanc, in timp ce ea se facuse mica langa zid. "Do bees always stalk men?" Se oprise in fata ei. Camerele il vedeaau, Cristina il urmarea din priviri, Vanessa lacrima iar. " Da, o vezi bine. Cred ca iar vrea sa o tunda Cristina. Apropo, ii sta tare bine in mov" Facea conversatie cu ea. De 2 bani. Era aici, stia ca pentru el. Nu, nu ii placea jocul asta."Deci, ai venit. Stim amandoi ca tu vrei sa fii aici. Stim amandoi de ce esti aici. Si mai stim amandoi ca m-ai refuzat. Ca iti e frica sa nu iti tai doza de adrenalina. Ca habar nu ai ce inseamna cu adevarat "pana la ultima minge". A luat-o de umeri, a scos-o in fata tuturor fotografilor. Si a sarutat-o. Lung , pasional, cu abandon. Muschii ii tremurau, gura ii intepenise intr-a lui, buzele nu se dezlipeau. Timpul se oprise.Sau nu?

Oglinzi

 „ Urmeaza Udinese ? „. Creierul ei nu mai procesa. Tot ce vedea era motocicleta praf si ochii lui goi cand plecase spre aeroport. Voia sa il sune, sa ii spuna ceva. Dar ce ? Il refuzase si fusese la un pas sa il piarda definitiv. Definitiv de tot. Avea ingeri in jurul lui, se gandi. Totul era un amalgam de adrenalina multa, de regret, de invinovatire. Ochii in prezentare erau de forma. Ea era la Torino. Nu era acolo. Il vedea fumand, il vedea razand, il vedea cum a urlat dupa Anfield. Stia ca a facut-o. In camera lui de hotel, dupa ce i-a linistit pe toti. „Probabil a revazut meciul de cel putin 3 ori. Trebuia sa inteleaga. Asa e el.”

Ar fi vrut sa ii scrie Francescai. Dar s-a gandit ca nu avea rost, ca nu o cunoastea, ca probabil era si ea socata. Astepta vesti. De la cine? Apoi, gasi cartea de vizita a lui Gino. „Salut Gino, sunt la bella ragazza cum ai zis tu. Bi e numele meu. Stii cum se simte Razvan?”. A auzit mormaitul lui Gino. „Da-mi orice veste”. Gino a mai mormait o data si i-a spus ca e bine. Ca avea niste zgarieturi si ca era suparat ca si-a facut geaca varza. Dar ca mergea si ca isi luase cafeaua si plecase la antrenament. Si ca isi cauta un nou Harley. Apoi, i-a inchis politicos, explicandu-i ca are clienti. Evident ca isi cauta un nou Harley. Putea Razvan sa se abtina vreodata? Asa era el. Mereu calare, mereu gata sa mai arda ceva. Si asta o facea sa se teama. Cand va ramane fara lucruri de ars, va fi ars si pasiunea?

Cristina a intrerupt-o din visare cu un telefon. „Radu e aici. De ce? Unde e Trezeguet”?”. A ingaimat doar „acasa, dupa un accident de motocicleta”. Cristina aproape ca voia sa tipe la ea. Dar s-a abtinut, nu era viata ei. „Il trimit pe Radu?”. Raspunsul a fost afirmativ. L-a intampinat cu o privire rece, indepartata. Care nu era a ei. Parca acum il vedea prima oara. A intrat cu un zambet. Urat. „Karma is a bitch, nu-i asa? Viteza poata ucide”. Ii venea sa tipe la el si sa il pocneacsa. Ii radea in fata. „Ti-ai revenit in simtiri? Ai inteles ca nu ai ce cauta cu un om care arde la 361 de Volti? Hai sa luam pranzul„. Si i-a zambit iar sarmant.

Dar ea nu era acolo. Ba , il auzea pe Razvan si mistoul de la Gino. „Tie iti arde de misto si mancare cand barbatul care mi-a fost aproape de departe, care mi-a dat un adapost, care mi-a raspuns la telefon la 4 dimineata, a avut un accident? Imi razi in fata? Esti o hiena. Razvan zicea ca esti doar filfizon. Nu, tu esti o hiena. Musti cand spatele e intors. Da, ai charm si esti barbat bine si cu picioarele pe pamant. Dar esti doar un vanzator. Nu ai interior, habar nu ai sa vorbesti franceza, nici macar cati cai putere are un Ferrari nu ai idee. Esti o persoana care se axeaza pe impresii. Esti o personna. Nu esti uman, iar eu nu vreau sa te mai vad. Nici nu o sa mai fie cazul. Maine plec de-aici. Eu nu pot colabora cu hiene.„ Radu a ras aproape isteric. „Tu ma parasesti pe mine? Cand te-am cunoscut nimeni nu se uita la tine. Erai doar o misterioasa dependenta de munca. Habar nu aveai sa razi din suflet. Eu te-am crescut , eu te-am facut femeia de azi. Esti a mea , pur si simplu. Trebuie sa intelegi asta. Vrei sa stii de ce nu a venit la tine si te-a chemat pe aeroport? Nu s-a speriat, nu a fost niciodata fricos. Doar ca l-am scos la o bere. I-am vorbit de tine si l-am pacalit. I-am spus ca nu ai putea sa traiesti fara mine. Tu depinzi de mine”. Vocea i se auzea din coridor, iar Bi se facea tot mai rosie. „Nu-s dependenta de nimeni. Am crezut ca esti uman, ca ai ceva sub superficialitatea aia care nu iti permite sa tii conversatii care nu-s despre vreme si politica. Ai ajuns aici pentru ca eu te-am adus. Am garantat si muncit pentru tine. Si acum, cand singurul barbat care m-a facut sa rad a avut un accident, tu imi razi in fata. Paraseste biroul asta”.

I-a deschis usa. La 5 minute, a iesit in fumoar. A chemat-o pe Cristina si i-a spus ca isi ia concediu. Trebuia sa mearga pe munte. Si trebuia sa fie marti la Torino. Indiferent cum. Nu era normal sa se termine asa. Nu, nu cu Razvan, nu in felul asta.

 Sambata. Udinese-Juventus 0:2. Razvan schiopata si zambea. Marcase Radu la revenire. Si Kaio Jorge. Deja stia echipa pentru marti. Dupa meci, a ramas pe Friuli. Se asezase pe scari si fuma. Nu stia ce asteapta, nici macar nu stia daca asteapta ceva. Stia ca trebuie sa bata Hamburg. Pavel Nedved s-a asezat langa el. „Bucharest wasn’t kind to you, right? „. A evitat raspunsul. „I still have an Anfield to burn, Pavel. I still have a perfect hattrick from Benta to see. And at least 2-3 Champions Leagues to win. That is if you don’t fire me”. Pavel a ras. Andrea il trimisese sa ii spuna de o marire de salariu.

 „Juve are nevoie de ambitia ta. Cum sa te dam afara? Esti inima echipei asteia. Tancul are nevoie de motor si inima. Tu le ai pe ambele. Dar se vede ca nu ti-a priit Bucurestiul. Poti sa vii luni la antrenament? „. „Pot sa vin si maine, acum ma duc sa urmaresc Liverpool , sa vad ce as mai are Klopp in maneca. Probabil Jota, desi pe el il cunosc. O sa fiu onest. Bucurestiul nu mi-a priit, si acum tot ce pot e fotbal. Asa ca asta fac”. Pavel a zambit. Intelegea. „ Ne vedem luni la antrenament, allenatore”. S-a suit pe Harley-ul nou si . Si a plecat gonind pana la Torino. Catre Gino. A luat un Cold Brew si Gino a vrut sa ii spuna ca a sunat cineva dupa el. „Nu-mi pasa, ma duc sa studiez Hamburg si Liverpool , Gino. Daca vrei sa vii maine la mine, am o Sangria”. Si-a luat Cold Brew-ul , a infipt dreptul in ambreiaj si a decolat. Din nou. Nu avea marsarier, nu stia ce e aia frana. Se gandise la niste linii, dar trecuse de acel moment.

 A parcat si a fumat o tigara. Avea un gust si mai bun. „Cand scapi de moarte, fumeaza o tigara. Are gust de 4-4-1-1. Si de goluri in porti engleze”. Radea. Putin, dar radea. Culmea, desi Bucurestiul il daramase, inca avea putere. Sau se sprijinea pe ceea ce ii mergea. Si era suficient pentru moment. A urcat in lift dupa ce a stins tigara. A aprins becul, si si-a dat seama ca usa era deja descuiata. In fata lui, o splendoare. Francesca. In cea mai rosie rochie a ei. Voia sa vorbeasca. I-a turnat un pahar de whisky (fata asta tinea la tarie) si si-a desfacut o Stella. „Nu inteleg cum poti sa bei asa ceva. Cu ce pot sa te ajut, Franci?”. Era oficial si rece. Adevarul e ca il deranja. Voia sa se uite la fotbal si sa ia albumul cu poze de acum 6 ani. Nu sa o vada. A inceput sa ii vorbeasca delicat , aproape ca intr-un rol de „damsel in distress”. Si i-a pus o ultima intrebare „De ce ?”.

 Privirea lui era goala. Privirea lui era langa Turn. Era la acel teribil NU. „ Franci, adevarul e ca eu nu pot fi cu tine. Esti o femeie de nota 1000, de o frumusete nenaturala aproape. Dar , oricat vreau, oricat incerc, nu pot fi acolo. Sunt cu inima in alta parte. Oi fi personajul negativ, poate nu ma intelegi, dar trebuie sa respecti onestitatea. Eu nu pot fi al tau si nu sunt persoana potrivita. Adanc, simti asta” Ii vorbea in franceza. Pentru ca stia sa se exprime usor si sa gaseasca sensurile facil. „Lumea mea e acum doar alb-negru. Atat. Iar tu meriti culori, curcubee si insule. Eu nu le pot oferi. Niciodata. Sufletul meu nu e acolo”. Francesca s-a ridicat, a pasit in ritm de tocuri spre el. L-a impins in usa, i-a lipit o palma si a plecat multumindu-i de sinceritate. Macar avea ochii limpezi, se gandi Razvan. Apoi, deschise TV-ul si puse ultimul meci al lui Liverpool. Acel 3-0 de la Napoli de care toti vorbeau . Si tot auzea „ Nu ai avut inima” . Si murmura „De-acum, cu siguranta nu o sa mai am”.

 Habar nu a avut cand a scris 6 pagini de notite, habar nu a avut cand deja incercuise numele lui Jota si ii pusese lui Konate eticheta „trebuie presat”. A mai deschis o Stella si a iesit in balcon. Luna era rosie si el fuma Marlboro.

361 de Volti

Fucking 4-0. 4-0 Decimasera Hamburg. Liderul Germaniei, echipa la moda. Vlahovic de 2 ori, Ramsey care la 36 de ani intinerea si Miretti. Cat de bine jucase pustiul, cat de bine alergase Kulusevski, cat de bine statuse pe centru Zakaria. Totul se legase ca pe snur. Lansari, interceptii, tot. Prima deplasare in eliminatorii dupa nenorocirea de meci de pe Anfield. Si BUM! Juve daduse cu tunul. Iar el.....el se gandea la ce ii spusese Gino marti seara la Bordeaux-ul ala sec. "Allenatore, nu mai fugi, lasa orgoliul". Si nu putea.

Parca totul era in 2 dimensiuni. 4-0, zambetul de victorie, demonii de pe Anfield spalati, extirpati, Cuadrado jucand demential pe dreapta. Si gandul ca ar putea prinde un zbor de Bucuresti. Totul se intorcea catre casa. Catre baile cu gheata, catre palma luata acum 7 ani cand il vazuse prizand. Catre dusul pe care i l-a pus in cap cand lui ii tremurau toti muschii. Catre toate pastilele de inima cu care il indopa ca sa ii tina ritmul cardiac scazut. Si catre Otopeni. " In tricou cu Zambrotta. La dracu". Reporterul de la Bild il intreba de planurile de retur. S-a calibrat "We're at half time. Still 90 minutes to go. We need to keep up the rhytm. Hamburg are still the most in-form team in Bundesliga. It's not over yet". Desi, stia ca nu e asa. Nu ii placea sa dea cu toporul. Nu o facuse decat o data. Cand daduse Interului acum un an cu terenul in cap pe Meazza. Atunci cantase. Dar aici era Europa. Era visul juventin. Era meciul renegatilor. Si el ii conducea. Si se renega pe sine insusi. Francesca ii trimitea mesaje de felicitare, pana si Vanessa ii scrisese. Se uitase la telefon, raspunsese politicos. Francesca in rosu nu mai era interesanta. Nici macar rasul accidentatului Chiesa nu il mai bucura. Era pe Kogalniceanu. Cu un Cold Brew in mana. Tusind de la atat Marlboro. Si capul ala blond vorbind despre strategii de criza, oprindu-se si spunandu-i sa le reduca. Si el aprinzand sfidator inca una. Dandu-i fum in ochi.

Apoi, blank. S-a ridicat de la masa presei, Nedved i-a strans mana si i-a spus ca Liverpool e posibilul adversar din sferturi. "We'll break their damn fortress. We'll burn Anfield, Pavel. You heard me. We'll burn it". Pavel il privea cu mandrie. Parca simtea ca are dreptate. Ii arunca un pronostic. "3-0. Hattrick Benta. Ai auzit bine". Nedved se uita mirat. Benta revenise pe locul de 6. Daduse 5 goluri tot anul. Dar a dat din cap, i-a strans mana si l-a lasat. A intrat in vestiar. Urland. "You were fucking awesome. Everyone is free tomorrow. See you Friday". Si-a luat rucsacul, s-a oprit in drepul lui Pavel si i-a spus "Running to Bucharest. Will come back tomorrow evening. Dead or alive. I have an Anfield to burn". Nedved a zambit , i-a urat drum bun. A iesit la taxi. Nu stia germana. A inganat adresa "Flughafenstr 1-3". A ajuns in 15 minute. Calculase ca ar putea prinde avionul cu 3 minute inainte de imbarcare. Era o priveliste. Un antrenor victorios in Champions League fuge prin aeroport de la bilete , la check-in , la securitate. Escala in Viena. 8 ore intre zboruri. "Cum sa nu", se gandea. In Viena gasesti motociclete. 11 ore. Teoretic. La 230, le reduci la 5. Ajung la 11 in Bucuresti.".

11:00. Francesca il suna. I-a raspuns prin casca. Il intreba unde e. Cand a zis Bucuresti, ea nu a inteles nimic. Evident ca nu a inteles. Nu stia, iar in ultimele 6 zile ii tot daduse 404 dupa 404. "Chi e lei"? A negat ca ar fi vreo ea fara sa clipeasca. Tehnic, nu mintea. Nici nu stia daca o vede. Doar ca trebuia sa faca asta. I-a spus ca l-a sunat Federatia si trebuie sa vorbeasca cu oamenii de la tineret despre niste turnee. Din nou nu mintea. Doar ca erau aranjate de mult. Biblioteca Nationala. "Parca sediul era pe Nerva Traian". Viraj prin intersectie, pe rosu peste 2 continue. "Ha , bate o Yamaha la asa ceva". Francescai i-a zis ca trebuie sa inchida si o suna cand aterizeaza. S-a gandit ca e posibil sa nu o mai sune. Deloc, niciodata. Sa redevina o fantoma. Era oarecum momentul adevarului. A urcat la receptie cu trandafiri albi. O privea pe fata de la receptie si ii zambea. "Sefa e? Livrare urgenta. Spune-i ca Trezeguet nu rateaza niciodata. Va intelege" .

Cand fata a sunat, i-a auzit vocea autoritara. "Meeting. Termin in 15 minute" . A privit fata de la receptie in ochi, aproape rugator. Curajul lui nu mai tinea mult. "Chiar daca Trezeguet nu rateaza niciodata?". Din cealalta parte s-a auzit liniste. Si 30 de secunde mai tarziu "Va trimit restul informatiilor pe e-mail. Mi-a facut o deosebita placere sa discutam. Astept sa ma contactati pentru orice intrebare" La cum o cunostea, alea 15 minute erau despre pisici. Nu azi. S-a ascuns in lift. Cand a iesit, fata lui radea , iar Bi privea receptionera. "Parca ziceai ca....." Si i s-a pus o mana la gura, un buchet in fata si a fost luata pe sus. "Cristina (scria pe bagde), azi ii amani toate meetingurile, da?". Cristina a ras si a exclamat DA. "Se pare ca Trezeguet asta, cine naiba o fi , chiar nu rateaza niciodata". Nu a lasat-o sa se intoarca. A scos-o pe sus din agentie. "Or sa imi cada pantofii, posibil sa imi crape fusta". A depus-o in lift si a impins-o sec in perete. A urmat cel mai puternic sarut pe care l-a dat in viata lui. Intai i-a dat 2 pumni, apoi s-a topit. Si a ramas in bratele lui si timpul s-a oprit intre 4 buze ce asteptasera 7 ani momentul asta. Cand liftul a facut zgomotul de parter a luat-o chiar in brate. A scos-o pe sus. "Fusta.....". I-a ras in nas si i-a spus "nu mai ai nevoie de ea. Cine poarta fusta care nu e de piele pe motor?". Ea razand, el fericit. Parea prea bine sa fie adevarat, desi clipele alea nu se puteau cuantifica.

Evident ca a aparut Radu. Nu a zis nimic, nu a salutat , doar a incercat un croseu. Prea de departe, prea prost dat . Prin aer. A depus-o pe Bi jos. S-a uitat la ea, s-a uitat la el. "Nu te provoc, pentru ca stim bine ca esti praf la box. Nu te voi baga in seama. Daca vreti, eu plec la Federatie". In clipa aia, ochii ei il fulgerau din nou. Ca la Gino. S-a lipit de el, i-a zambit lui Radu si i-a spus ca si-a luat o zi libera. Daca se potoleste , se vor auzi la telefon seara. "Incotro?" Nu i-a raspuns. Privea cerul, pe ea, si din nou pe repeat. " Serios, Razvan? O sa te sperii din nou? Ce urmeaza? " A luat-o din nou in brate si a pus-o pe motocicleta. "Ultima oara cand am fost acasa, era o cafenea misto la Turn. Cel mai bun Cold Brew pe care l-am baut in Romania. Suficient pentru tine?". De data asta, l-a sarutat ea. Casa nu mai era demult un spatiu safe pentru el. Dinainte de acum 7 ani. Prea multe cruci. "Infruntam demoni?". "Nu, ardem obsesii ca sa la facem loc altora noi. Iti e suficient?" Mirosea florile, se uita la el si a apasat ambreiajul.

55 de minute mai tarziu, cateva zeci de semafoare trecute numai pe rosu, o coafura total despletita si o cravata aruncata aiurea, erau in cafenea. "Este cel mai bun Cold Brew din Romania. De ce taci? Si de ce fumezi ca un turc?". "Fumez ca un juventin si savurez o cafea. Poate te intrebi ce mi-a venit. Ai o ora?" A dat din cap afirmativ, iar el si-a pornit cronometrul. I-a povestit fiecare conversatie imaginara pe care a avut-o cu ea, i-a spus ca a urat-o de zeci de ori , ca a vrut sa o sune de milioane de ori, ca i-a format numarul si s-a speriat. Si ca doar acum a fost capabil. "Nu stiu daca e prea tarziu, habar nu am ce vrei, dar trebuia sa o fac. Ca sa ard Anfield"

Ea a tacut. Stia ca e analitica si ca , desi ii plac surprizele al naibii de mult, ia deciziile la rece. La fel cum era Cold Brew-ul asta. "Si dupa ce arzi Anfield, Bernabeu, si cuceresti Istanbulul, incotro? Nu ma intelege gresit, nu am venit degeaba la Torino fara vreun scop. Dar pasiunile ard. Frumos, dar ard. O stii mai bine ca mine. O stii pentru ca prin ea m-ai cunoscut." Se referea la Raisa. Acel avatar , care nu era avatar. Cei 11 ani pe care nu ii putea nega si nu i-ar fi negat niciodata. Parisul si ziua pe Bernabeu. A tras un fum de Marlboro si a deschis gura "Urmeaza un alt 12 Februarie. Langa ruinele Delle Alpi. Cu tine in tricou alb-negru. Si cu Cold Brew in mana. I am not safe , Bi. Si dupa cum stii, safe is boring. Safe is Radu. Nu-ti face griji, doar m-a vazut ducandu-te in brate. Nimic nou". Si ea radea cu o pofta nebuna. Un ras ironic pentru care o iubise mereu. "Ca sa iti vorbesc pe limba ta adevarata : vas te faire foutre. Boule, am venit la Torino cand eram cu el. Am plecat de langa el cu tine pe motocicleta. Nu vreau safe. Vreau sa nu ardem. Vreau sa stiu ca fitilul e suficient de lung incat sa fiu fericita, chiar daca tu nu mai ai de ars stadioane. Acum , e adrenalina multa. Asa multa, ca sigur o sa pierzi zborul. Sau daca nu il pierzi , aterizez cu tine in Torino. Dar asta dureaza o saptamana-doua, o luna, un an. Eu nu vreau asta"

I-a dat cu fumul iar in ochi. "O sa prind avionul, tu o sa iti termini saptamana. Marti vii la Torino si esti inspiratia mea blonda. Intre timp, respiri, te cateri, te duci pe Fagaras, mai faci o data Negoiu. Te calmezi. Iei deciziile corecte. Un singur lucru trebuie sa stii. Torino-Bucuresti cu avionul e jumatate de zi. O sa te bantui zilnic, daca tu crezi ca vei scapa de mine. Acum 6 ani iti spuneam sa ai grija ce iti doresti ca e posibil sa se intample. Nu stiu daca ti-ai dorit, dar cu mine te-ai procopsit mai rau decat cu purecii". I-a dat din nou cu fum in ochi. A sarutat-o iar adanc, pasional, nebunesc. "Mai luam o tura de cafea?" Ea a dat din cap. "Trebuia sa imi strici tu planurile, trebuia sa se trezeasca curajul in tine acum. Eu lucrez cu agende , Razvan, nu cu usi desenate cu sisteme tactice. Da, sunt misto pentru dependentii ca tine. Eu sunt cerebrala, eu am alte repere. Eu am nevoie de un plan". El radea si a scos un bilet dus de Torino. "Planul asta e suficient? Iti luam din Torino tricou cu Trezeguet". Bi zambea. Frumos, cu dragoste. Da, era dragoste, nu se insela. "Tu si planul tau etern cu rucsacul in spate si bricheta gata sa mai dea foc unei institutii. Nu imi place anarhia, stii asta. Tie da. De aia esti fascinat de Zelea Codreanu. De aia le ceri jucatorilor pase dintr-o bucata. Tu traiesti la 361 de volti, eu iubesc frumusetea clasica a muntelui. Pe care tu ai chef acum sa il dinamitezi. Era totul clar. Avansare, copil, business propriu. Si te-ai trezit tu sa profiti de tot ceea ce stii despre mine. Razvan, NU vin. Nici astazi, probabil nici peste un an , nici peste 5. Tu ....esti ce vreau...dar nu ce-mi trebuie".

A tras un fum, a zambit, a baut. "Had to do it. Had to win or get you out of my system. You chose. Now, there isn't another maybe, tomorrow is a whole other day. Udine next." A stins tigara, a pus-o pe motocicleta. A infipt piciorul in pedala adanc. 40 de minute mai tarziu, o depunea in fata usii , o infigea din nou in perete si o saruta mai pasional decat a sarutat in viata lui. "Reciteste Jocul Ielelor. Tu trebuia sa fii Maria." S-a suit pe motocicleta si a plecat spre aeroport. Cand a depus motocicleta la Honda in Otopeni, plangea. 8 ore mai tarziu, ateriza la Torino si o suna pe Francesca. I-a cerut sa il astepte la ea cu un pahar de vin. L-au baut, a parasit-o in 3 cuvinte. Si s-a suit pe Harley. A doua zi, in Gazetta dello Sport, aparea imaginea unui Harley zdrobit. "L'allenatore della Juventus sopravvive a un incidente in moto. Prima affermazione: l'Udinese è la prossima"