361 de Volti

Fucking 4-0. 4-0 Decimasera Hamburg. Liderul Germaniei, echipa la moda. Vlahovic de 2 ori, Ramsey care la 36 de ani intinerea si Miretti. Cat de bine jucase pustiul, cat de bine alergase Kulusevski, cat de bine statuse pe centru Zakaria. Totul se legase ca pe snur. Lansari, interceptii, tot. Prima deplasare in eliminatorii dupa nenorocirea de meci de pe Anfield. Si BUM! Juve daduse cu tunul. Iar el.....el se gandea la ce ii spusese Gino marti seara la Bordeaux-ul ala sec. "Allenatore, nu mai fugi, lasa orgoliul". Si nu putea.

Parca totul era in 2 dimensiuni. 4-0, zambetul de victorie, demonii de pe Anfield spalati, extirpati, Cuadrado jucand demential pe dreapta. Si gandul ca ar putea prinde un zbor de Bucuresti. Totul se intorcea catre casa. Catre baile cu gheata, catre palma luata acum 7 ani cand il vazuse prizand. Catre dusul pe care i l-a pus in cap cand lui ii tremurau toti muschii. Catre toate pastilele de inima cu care il indopa ca sa ii tina ritmul cardiac scazut. Si catre Otopeni. " In tricou cu Zambrotta. La dracu". Reporterul de la Bild il intreba de planurile de retur. S-a calibrat "We're at half time. Still 90 minutes to go. We need to keep up the rhytm. Hamburg are still the most in-form team in Bundesliga. It's not over yet". Desi, stia ca nu e asa. Nu ii placea sa dea cu toporul. Nu o facuse decat o data. Cand daduse Interului acum un an cu terenul in cap pe Meazza. Atunci cantase. Dar aici era Europa. Era visul juventin. Era meciul renegatilor. Si el ii conducea. Si se renega pe sine insusi. Francesca ii trimitea mesaje de felicitare, pana si Vanessa ii scrisese. Se uitase la telefon, raspunsese politicos. Francesca in rosu nu mai era interesanta. Nici macar rasul accidentatului Chiesa nu il mai bucura. Era pe Kogalniceanu. Cu un Cold Brew in mana. Tusind de la atat Marlboro. Si capul ala blond vorbind despre strategii de criza, oprindu-se si spunandu-i sa le reduca. Si el aprinzand sfidator inca una. Dandu-i fum in ochi.

Apoi, blank. S-a ridicat de la masa presei, Nedved i-a strans mana si i-a spus ca Liverpool e posibilul adversar din sferturi. "We'll break their damn fortress. We'll burn Anfield, Pavel. You heard me. We'll burn it". Pavel il privea cu mandrie. Parca simtea ca are dreptate. Ii arunca un pronostic. "3-0. Hattrick Benta. Ai auzit bine". Nedved se uita mirat. Benta revenise pe locul de 6. Daduse 5 goluri tot anul. Dar a dat din cap, i-a strans mana si l-a lasat. A intrat in vestiar. Urland. "You were fucking awesome. Everyone is free tomorrow. See you Friday". Si-a luat rucsacul, s-a oprit in drepul lui Pavel si i-a spus "Running to Bucharest. Will come back tomorrow evening. Dead or alive. I have an Anfield to burn". Nedved a zambit , i-a urat drum bun. A iesit la taxi. Nu stia germana. A inganat adresa "Flughafenstr 1-3". A ajuns in 15 minute. Calculase ca ar putea prinde avionul cu 3 minute inainte de imbarcare. Era o priveliste. Un antrenor victorios in Champions League fuge prin aeroport de la bilete , la check-in , la securitate. Escala in Viena. 8 ore intre zboruri. "Cum sa nu", se gandea. In Viena gasesti motociclete. 11 ore. Teoretic. La 230, le reduci la 5. Ajung la 11 in Bucuresti.".

11:00. Francesca il suna. I-a raspuns prin casca. Il intreba unde e. Cand a zis Bucuresti, ea nu a inteles nimic. Evident ca nu a inteles. Nu stia, iar in ultimele 6 zile ii tot daduse 404 dupa 404. "Chi e lei"? A negat ca ar fi vreo ea fara sa clipeasca. Tehnic, nu mintea. Nici nu stia daca o vede. Doar ca trebuia sa faca asta. I-a spus ca l-a sunat Federatia si trebuie sa vorbeasca cu oamenii de la tineret despre niste turnee. Din nou nu mintea. Doar ca erau aranjate de mult. Biblioteca Nationala. "Parca sediul era pe Nerva Traian". Viraj prin intersectie, pe rosu peste 2 continue. "Ha , bate o Yamaha la asa ceva". Francescai i-a zis ca trebuie sa inchida si o suna cand aterizeaza. S-a gandit ca e posibil sa nu o mai sune. Deloc, niciodata. Sa redevina o fantoma. Era oarecum momentul adevarului. A urcat la receptie cu trandafiri albi. O privea pe fata de la receptie si ii zambea. "Sefa e? Livrare urgenta. Spune-i ca Trezeguet nu rateaza niciodata. Va intelege" .

Cand fata a sunat, i-a auzit vocea autoritara. "Meeting. Termin in 15 minute" . A privit fata de la receptie in ochi, aproape rugator. Curajul lui nu mai tinea mult. "Chiar daca Trezeguet nu rateaza niciodata?". Din cealalta parte s-a auzit liniste. Si 30 de secunde mai tarziu "Va trimit restul informatiilor pe e-mail. Mi-a facut o deosebita placere sa discutam. Astept sa ma contactati pentru orice intrebare" La cum o cunostea, alea 15 minute erau despre pisici. Nu azi. S-a ascuns in lift. Cand a iesit, fata lui radea , iar Bi privea receptionera. "Parca ziceai ca....." Si i s-a pus o mana la gura, un buchet in fata si a fost luata pe sus. "Cristina (scria pe bagde), azi ii amani toate meetingurile, da?". Cristina a ras si a exclamat DA. "Se pare ca Trezeguet asta, cine naiba o fi , chiar nu rateaza niciodata". Nu a lasat-o sa se intoarca. A scos-o pe sus din agentie. "Or sa imi cada pantofii, posibil sa imi crape fusta". A depus-o in lift si a impins-o sec in perete. A urmat cel mai puternic sarut pe care l-a dat in viata lui. Intai i-a dat 2 pumni, apoi s-a topit. Si a ramas in bratele lui si timpul s-a oprit intre 4 buze ce asteptasera 7 ani momentul asta. Cand liftul a facut zgomotul de parter a luat-o chiar in brate. A scos-o pe sus. "Fusta.....". I-a ras in nas si i-a spus "nu mai ai nevoie de ea. Cine poarta fusta care nu e de piele pe motor?". Ea razand, el fericit. Parea prea bine sa fie adevarat, desi clipele alea nu se puteau cuantifica.

Evident ca a aparut Radu. Nu a zis nimic, nu a salutat , doar a incercat un croseu. Prea de departe, prea prost dat . Prin aer. A depus-o pe Bi jos. S-a uitat la ea, s-a uitat la el. "Nu te provoc, pentru ca stim bine ca esti praf la box. Nu te voi baga in seama. Daca vreti, eu plec la Federatie". In clipa aia, ochii ei il fulgerau din nou. Ca la Gino. S-a lipit de el, i-a zambit lui Radu si i-a spus ca si-a luat o zi libera. Daca se potoleste , se vor auzi la telefon seara. "Incotro?" Nu i-a raspuns. Privea cerul, pe ea, si din nou pe repeat. " Serios, Razvan? O sa te sperii din nou? Ce urmeaza? " A luat-o din nou in brate si a pus-o pe motocicleta. "Ultima oara cand am fost acasa, era o cafenea misto la Turn. Cel mai bun Cold Brew pe care l-am baut in Romania. Suficient pentru tine?". De data asta, l-a sarutat ea. Casa nu mai era demult un spatiu safe pentru el. Dinainte de acum 7 ani. Prea multe cruci. "Infruntam demoni?". "Nu, ardem obsesii ca sa la facem loc altora noi. Iti e suficient?" Mirosea florile, se uita la el si a apasat ambreiajul.

55 de minute mai tarziu, cateva zeci de semafoare trecute numai pe rosu, o coafura total despletita si o cravata aruncata aiurea, erau in cafenea. "Este cel mai bun Cold Brew din Romania. De ce taci? Si de ce fumezi ca un turc?". "Fumez ca un juventin si savurez o cafea. Poate te intrebi ce mi-a venit. Ai o ora?" A dat din cap afirmativ, iar el si-a pornit cronometrul. I-a povestit fiecare conversatie imaginara pe care a avut-o cu ea, i-a spus ca a urat-o de zeci de ori , ca a vrut sa o sune de milioane de ori, ca i-a format numarul si s-a speriat. Si ca doar acum a fost capabil. "Nu stiu daca e prea tarziu, habar nu am ce vrei, dar trebuia sa o fac. Ca sa ard Anfield"

Ea a tacut. Stia ca e analitica si ca , desi ii plac surprizele al naibii de mult, ia deciziile la rece. La fel cum era Cold Brew-ul asta. "Si dupa ce arzi Anfield, Bernabeu, si cuceresti Istanbulul, incotro? Nu ma intelege gresit, nu am venit degeaba la Torino fara vreun scop. Dar pasiunile ard. Frumos, dar ard. O stii mai bine ca mine. O stii pentru ca prin ea m-ai cunoscut." Se referea la Raisa. Acel avatar , care nu era avatar. Cei 11 ani pe care nu ii putea nega si nu i-ar fi negat niciodata. Parisul si ziua pe Bernabeu. A tras un fum de Marlboro si a deschis gura "Urmeaza un alt 12 Februarie. Langa ruinele Delle Alpi. Cu tine in tricou alb-negru. Si cu Cold Brew in mana. I am not safe , Bi. Si dupa cum stii, safe is boring. Safe is Radu. Nu-ti face griji, doar m-a vazut ducandu-te in brate. Nimic nou". Si ea radea cu o pofta nebuna. Un ras ironic pentru care o iubise mereu. "Ca sa iti vorbesc pe limba ta adevarata : vas te faire foutre. Boule, am venit la Torino cand eram cu el. Am plecat de langa el cu tine pe motocicleta. Nu vreau safe. Vreau sa nu ardem. Vreau sa stiu ca fitilul e suficient de lung incat sa fiu fericita, chiar daca tu nu mai ai de ars stadioane. Acum , e adrenalina multa. Asa multa, ca sigur o sa pierzi zborul. Sau daca nu il pierzi , aterizez cu tine in Torino. Dar asta dureaza o saptamana-doua, o luna, un an. Eu nu vreau asta"

I-a dat cu fumul iar in ochi. "O sa prind avionul, tu o sa iti termini saptamana. Marti vii la Torino si esti inspiratia mea blonda. Intre timp, respiri, te cateri, te duci pe Fagaras, mai faci o data Negoiu. Te calmezi. Iei deciziile corecte. Un singur lucru trebuie sa stii. Torino-Bucuresti cu avionul e jumatate de zi. O sa te bantui zilnic, daca tu crezi ca vei scapa de mine. Acum 6 ani iti spuneam sa ai grija ce iti doresti ca e posibil sa se intample. Nu stiu daca ti-ai dorit, dar cu mine te-ai procopsit mai rau decat cu purecii". I-a dat din nou cu fum in ochi. A sarutat-o iar adanc, pasional, nebunesc. "Mai luam o tura de cafea?" Ea a dat din cap. "Trebuia sa imi strici tu planurile, trebuia sa se trezeasca curajul in tine acum. Eu lucrez cu agende , Razvan, nu cu usi desenate cu sisteme tactice. Da, sunt misto pentru dependentii ca tine. Eu sunt cerebrala, eu am alte repere. Eu am nevoie de un plan". El radea si a scos un bilet dus de Torino. "Planul asta e suficient? Iti luam din Torino tricou cu Trezeguet". Bi zambea. Frumos, cu dragoste. Da, era dragoste, nu se insela. "Tu si planul tau etern cu rucsacul in spate si bricheta gata sa mai dea foc unei institutii. Nu imi place anarhia, stii asta. Tie da. De aia esti fascinat de Zelea Codreanu. De aia le ceri jucatorilor pase dintr-o bucata. Tu traiesti la 361 de volti, eu iubesc frumusetea clasica a muntelui. Pe care tu ai chef acum sa il dinamitezi. Era totul clar. Avansare, copil, business propriu. Si te-ai trezit tu sa profiti de tot ceea ce stii despre mine. Razvan, NU vin. Nici astazi, probabil nici peste un an , nici peste 5. Tu ....esti ce vreau...dar nu ce-mi trebuie".

A tras un fum, a zambit, a baut. "Had to do it. Had to win or get you out of my system. You chose. Now, there isn't another maybe, tomorrow is a whole other day. Udine next." A stins tigara, a pus-o pe motocicleta. A infipt piciorul in pedala adanc. 40 de minute mai tarziu, o depunea in fata usii , o infigea din nou in perete si o saruta mai pasional decat a sarutat in viata lui. "Reciteste Jocul Ielelor. Tu trebuia sa fii Maria." S-a suit pe motocicleta si a plecat spre aeroport. Cand a depus motocicleta la Honda in Otopeni, plangea. 8 ore mai tarziu, ateriza la Torino si o suna pe Francesca. I-a cerut sa il astepte la ea cu un pahar de vin. L-au baut, a parasit-o in 3 cuvinte. Si s-a suit pe Harley. A doua zi, in Gazetta dello Sport, aparea imaginea unui Harley zdrobit. "L'allenatore della Juventus sopravvive a un incidente in moto. Prima affermazione: l'Udinese è la prossima"