Urlete!

Iuda, da tu esti o iuda! M-ai tradat fara sa spui de ce, si cand si cum. In dimineata in care ai aparut in prag invaluita in fum mi-ai schimbat existenta! Credeai ca ai schimbat-o doar pe a ta si ca ai voie sa intri cu toacele tale imense in micul meu paradis de carti si Marlboro, si multa cafea. Credeai ca iarasi regulile tale vor pune ordine! Si culmea.....au pus. Asta pana cand bricheta mi-a murit, timpul nu a mai tinut cu mine si mi-ai sfasiat Patul lui Procust! E prea mult, e mult prea mult! Cand ti-am deschis usa in acea dimineata imi asteptam nebun de nerabdare fericirea ce fugise pe o plaja pustie! Si cand colo ea de fapt adormise pe plaja si ramasese acolo pe veci....sau pana azi cand am ales sa fiu iconoclast sa-ti rup poza si sa ma eliberez! Sa plec dintr-un trecut in care am ramas prea mult si sa vin aici acum doar pentru mine! Nu draga mea de data asta nu mai ai dreptate si asta pentru ca dreptatea ta a murit o data cu sarutul pe care ti l-am dat pe obraz si cu acel "Adio" urlat in mersul trenului in gara mea draga! De-acum incolo voi fi eu si azi va fi azi fara maine si fara ieri intr-un prezent continuu ce trebuie sa-mi readuca vechea identitate inapoi sau sa ma duca la gestul final al cutitului pe vene! Caci pana la urma asta ramane marea mea voluptate! Constiinta ca intr-un azi nedefinit sangele va curge usor pentru ca asa am ales eu! La revedere Iuda!