Combinari de 6 luate cate 40

     Da, da, ai citit bine. 6 luate cate 40. N-are nicio treaba cu matematica, stai calm. Sau are? Cica ar fi o stiinta combinarile astea. Bine, ele vin in variabile, ca nu sunt mereu 6 , si nu mereu de aceeasi nuanta. Tu stiai ca ar fi vreo 15 nuante de rosu? Cica ala de Burgundia e misto. Asa crede Xena. Eu o cred pe cuvant. Eu stiam trei nuante : rosu, ca echipamentul Stelei, visiniu, logic ca precum ala al Rapidului - singurul visiniu pe care il stiu- si grena. Nu te face ca nu il recunosti. Stim amandoi cum o dezbracai din ochi pe blonda aia in rochie grena. Ciocul mic. 

    Ce zici? Daca tocmai m-am apucat sa scriu despre rujuri? Aha, si eu cred ca o luai si mai razna. Si da, ai dreptate. Despre rujuri scriu. Stii de ce? Pentru ca imi plac buzele rujate. Nu cum se simte rujul (bleah, e oribil), dar cum arata si ce spune despre persoana care il poarta. 

    Hai sa iti desenez cele doua tipologii. Una e simpla. Ruj mult, in general moz, care se combina mereu cu un decolteu foarte generos si haine tipatoare. Stiu, ne plac tuturor, sa nu mintim. Cam ce spune asta despre femeia respectiva? Ca s-ar putea sa ai noroc . Daca nu esti un bou. Sau . daca nu esti in standardele ei de bou. Genul asta de femeie te alege. Indiferent ca tu crezi ca o alegi tu, te alege ea. Ea a dat cu ruj, ea a ales sa ai tu noroc. 

    A doua tipologie e , insa, mult mai smechera. In primul rand, nu asociaza rujul cu glet. Poate cu rimel, desi am vazut si fara. E genul Halle Berry. Parca ea declara ca ar lua rujul pe o insula pustie , daca ar avea de ales doar un produs de machiaj. Ei, genul ala e fascinant. Cum e? Pfuu, intai e dezarmant de sincer. Atat de sincer , ca scoate bunatatea din tine. Stii de ce e sincer? Pentru ca poarta ruj, rosu de obicei, cat sa iti atraga atentia , dar te cucereste prin aparitie. Pentru ca e o aparitie. In fata careia stai ca boul ( nu ala din paragraful anterior. ci cel din proverb) si asculti. Si nu te mai saturi sa asculti. Si pui intrebari. Nu ca sa  vorbesti. Ci ca sa poti sa mai asculti. Pentru ca rujul ala e exact ca purtatoarea. Esenta pura si sincera. Da, iti atrage, de fapt iti captiveaza atentia. 

Exact, e o femeie completa. Ce ziceai? Ca femeia e ca algebra? Ba, mare dreptate ai. Si astea care dau doar cu ruj stii cum sunt? La fel de pure ca o palinca. Din aia care iese din combinari de 6 luate cate 40. Sa iti dau numarul de telefon? Ciuciu! Cauta-ti singur combinarile de 6 luate cate 40. Pe ale mele le tin pentru suflet. 

Amintiri cu apa minerala

     Hai ca iti sunt dator cu o poveste. Mai stii tu ca trebuia sa vad doua prietene la munte? A fost de pomina , ba baiatule. De pomina.  Ploaie, gratar, alta ploaie, barfa la cafea, barfa la bere , jocuri de carti pe pedepse (da, ma , eram mahmur , deci nu pe shoturi)  povesti si juma de farsa. Nu am Covid, ba. Am mirosit apa minerala. Tare buna, dar tare m-a luat de cap. Tare de tot. Ai vrea tu sa iti dau. 

    Pe aia o pastram pentru zile misto. Mi-a baut-o cineva. Poveste lunga, mult prea lunga si enervanta. Aia , cand oi avea chef. Probabil niciodata. Ce zici? Daca a purtat toace? Nu ba, nu! Bineinteles ca m-a amagit. Dar stii tu femeie sa nu faca asta ?Vrei rezumatul in 5 puncte? Monser, nu ai cum sa rezumi asa fiinte. Bine, eu imi dau toata silinta. O sa incep cu Xena, desi mie imi place tare mult numele ei. Are un iz de OM. De mare om. Evident ca sunt subiectiv, si da probabil si pentru ca e vorba de prietena pe care am avut un crush imens, dar imi place mie. Si o defineste pe Xena. Deci, cum e? Pai, in primul rand , sclipeste de inteligenta. Are un umor subtil si niste rautacisme de femeie inteligenta. 

    Haha, buna asta! Daca e putin increzuta? Mai, tu faci comparatii cu prietena de care ti-am spus si nu e corect. E. Chiar putin mai mult. Nu as zice ca e o masca, nu as zice ca e constiinta de sine. As zice ca e un mod de a fi, o incredere minunata in fortele proprii , si o constiinta odihnita. Practic, e genul de femeie de care e periculos sa te indragostesti. Bine, e clar ca nu ai cum sa nu o placi. Rade sanatos, are un mod senzational de a povesti intamplari penibile, autoironie din belsug. Dar e periculos, iti zic. Mai ales ca tu ai masina. O sa joace X si 0 pe ea. Ai vrea sa iti dau o eticheta? Nu pot ma! Nu pot. E Xena. Da cu sulita zambind, cumpara genti 3 saptamani mai tarziu ca sa castige la pret, si e invidiata de toata lumea. Ha, mai ales de scriitoare. Bine, asta nu cand vine vorba de numarul de rujuri (tre sa citesti povestea urmatoare, trabucul asta e scurt). 

Ca veni vorba de scriitoare. O sa incep cu evidenta. Are voce de directoare comunista. Din aia de care iti era frica. Nu ca batea cu palma, ci cu vorba. Careia ii ziceai sarumana din orasul aflat la 80 de km. Si apoi , deschide gura. Bine, asta pana sa te indemne sa bei apa minerala. Apoi, devine iar directoare. Aha, aceeasi. Dar acum esti a 12-a si dati shoturi la banchet. Va duce ea acasa. 

Fix asa e scriitoarea. E ca o matusa faina. Te pune la colt cu vorba , dar iti desface o bere, ca e cald rau afara. A, si face si cafea buna. Asa , ma baiatule. Pentru asta iti dau o bere. Second best dupa a mea, evident. Si stii ce mai are fain?  O vorba buna. Nu doar molcoma, buna. De om frumos, care nu si-a pierdut copilaria, desi a trecut prin multe. Seamana nitel cu Xena, ambele sunt rele de gura si au suflet mare, dar e un pic mai taciturna. E mai observatoare. Nu va recunoaste niciodata. Dar ea e Camil in Campia Bucurestiului. Tace, observa, inteapa cu haz, si scrie. Si are o teribila frica de virgula. Da, da. Mai ales cand vorbeste cu mine. Ete na, normal ca sunt Securitatea cratimei si a virgulei. 

Cam asa sunt ele, monser. Daca ar fi sa le pun o eticheta, cu siguranta ar fi aia de oameni cu care as mai bea o apa minerala. Hai noroc! 

Toace , monser, toace

    E o seara proasta. Stii asta. Nu mai ajunge nici macar literatura. Ai redeschis laptopul de munca. E 11 si tu faci Exceluri. Ca sa fugi. Sa fugi de singuratate, sa fugi de telefonul care nu suna, sa fugi de oamenii ocupati. Si ai in cap o intrebare. Nu, nu e despre tine. E despre o prietena virtuala. Ti s-a intamplat , asa-i? Sa te legi de un strain, de un om pe care nu l-ai vazut niciodata. De un om  care iti dadea o stare buna. Nu minti. Stim amandoi ca e asa. Am dreptate, corect? 

    Hai sa vedem daca imi iese portretul. Sarcastica? Check. Fascinanta? Check. Inteligenta? La dracu, bineinteles ca da. Sarcasmul in sine e urma de inteligenta. Te-ai gandit ca e "bad girl" , nu? Ca e afurisita, genul care poarta tricouri cu "Nu vreau sa fiu agatata". Corect? Ei, hai ca te apropii. Si o vezi online. Si dai un mesaj. Ca na, te gandeai ce face. Si afli ca nu e tocmai bine. Sau , mai degraba , intuiesti. Ti s-a intamplat, corect? Bravo , monser! Esti un om fericit. Inseamna ca ai sufletul plin. Plin de oameni dragi. Hai sa iti spun povestea mea. N-am adormit, Excelurile au fost usoare. Era Vineri. Vineri. Cum sa faci la 11 noaptea Exceluri. Si o vezi pe grupul pe care e si cealalta prietena. Cum ce prietena? Scriitoarea care se da cu ruj rosu, care e obsedata de munte, si care te-a tras de mana pana cand ai ajuns la tastatura. Bine , care m-a tras. Du-te in papuci, eu folosesc persoana a II-a in scris. Ca asa vrea muschiul, bine , bine , burta mea. 

    Si ati inceput sa barfiti. Sa vorbiti. Cum despre ce? Despre la pluie et le beau temps. Dar intre timp, prietena absenta a inceput sa va trimita poze. Cum cu ce? Ia spune tu, ce fac femeile cand nu se simt prea bine? Lasa fanteziile hollywodiene cu inghetata. Aia ingrasa, bai baiatule. Evident, vezi ca ai ghicit? Se duc la cumparaturi. Dupa ce? Pai , hai sa vedem. Ceasuri? Check. Inele? Oho, chiar si de picior. Inca nu am o poza. Perversule! Cercei? Pai ai vazut tu femeie fara atarnator de ureche? Ciocolata? Mai cu masura. Hai ba, pe bune? Sarcasm, inteligenta, fascinatie, "bad girl". Cate indicii mai vrei? Nu te prinzi? Toace , monser, toace. Inalte, evident rosii. Evident ca asortat. Ti-a facut un pic flac imaginatia? Recunoaste ca da. 

    Da, ma , stiu ca sunt bun scriitor. Noroc cu prietena cu ruj rosu. Cine dracu se mai gandea sa se apuce de scris. Si vorbind descoperi. Stii ce descoperi? Ca poarta toace inalte, are standarde inalte, si da, E LA INALTIME. Si realizezi de ce esti prieten cu ea. Realizezi de ce te-ai gandit sa ii scrii. Pentru ca bad girls cu toace nu iti raman indiferente. Niciodata. Si cand mai au si un suflet mai inalt decat toacele, nu ai cum sa nu vrei sa le cunosti. Hai noroc , monser! Somn adanc. Am tren spre Brasov! Si intalnesc doua prietene bune, doua femei cu adevarat feminine. Care se dau cu ruj rosu, si poarta toace inalte. Si beau cafea buna! Sa fie de pomina. 

Pentru ca "Hai Noroc"

Cineva m-a intrebat , de fapt a intrebat cu manta - asa cum imi place mie-, de ce beau bere. Pfuu, cum adica de ce beau bere? Vrei sa incep cu inceputul zici? Nu te stiam fan Mafia. Tu erai mai mult cu Parazitii. Si aia merg cu vin, sau whiskey - nu pot ei sa il bea cu borcanul , stai calm-, sau coniac. Prea dur si prea rafinat.

Beau bere pentru ca e ca mine. Da, e amara, da , e acida, da, te ingrasa. Si DA!, iti va placea. Prea mult. Da, iti va da si migrene. Pe care le vei rezolva tot cu ea. Nici acum nu intelegi? Pe bune? Monser, ai fost vreodata mahmur la nivelul What The Fuck? Nu? Si imi spui ca tu traiesti. Bine, ia-ti picioarele la spinare si mai fa o tura de lac. Ma vei gasi aici! Cu o halba in mana. Virgina, cu spume, amara. Si plina de placeri. Nu ma intelegi, nu? Hai sa iti pun o intrebare. Cum trece transpiratia? Alearga, continua sa alergi. Continua, am zis. Nu mai poti? Esti copil mic.

Transpiratia trece cu transpiratie. Nu ai inteles? Fa niste flotari. Stiu ca nu vei intelege. Dar te pregatesc. Sprinturi scurte. Acum! Pe bune? Doua ture si esti lat? Inca o data , inca una. "Mai vreau o halba, domnisoara, evident". Si inca o tura.

Nu mai poti? Stai jos! "Inca una rece , va rog". Bea! Adanc, cu placere, lung. Trage bine din tigara aia, nu te fandosi. Ahhhhhh!!!!!!!! Nu? E bine? Iti place? Acum ai inteles? Nu? Ce ai simtit? Placere, asa-i , placere. Relaxare, liniste. Chef de palavre. Vrei vin? Nu? Stiam eu! Dar coniac? Nici? Cum? Ar merge o tequilla? Amar cu amar? Mai Master Chef. Hai sa dam un shot. "Sigur ca vrem si doua beri alaturi, domnisoara. Evident ca si sare si lamaie. Master Chef , aici de fata, tocmai si-a terminat sprinturile scurte. Acum a venit langa el Cerbul. Exact. Ala cu relaxarea." Vezi ce bine intelege fata asta? Vezi ce bine intelegi si tu? De aia imi place ma, berea. Ca e geniala dupa transpiratie, dupa zilnicele sprinturi scurte. Si da, e ca mine. Nu ma voi satura vreodata de ea. Are gust de pasa a la Pirlo, si de dribling a la Del Piero. Arata ca o blonda, desi asta e bruna, si se asezoneaza cu orice.

Ce ziceai? Nu avea dreptate Sfatul Augustin? De fapt, nu avem liber arbitru? Cum ma? Pai nu il stii pe Nietzsche? Ala cu vointa de putere? Normal ca nu avem liber arbitru. Pentru ca ne bagam ca fraierii in cutii. Si pentru ca bem vin. Vezi, in Bere e Adevarul. Si placerea. Si gooooool Juve. Tu ai vazut ma sutul lui Dybala? L-ai vazut? L-ai vazut? Bomba. Teleghidata. Ia uite, se oftica ala de langa . Haha. Lasa, poate la anul nu mai picati cu noi si desface Aulas portofelul. Ce zici? Ca va juca tot cu copii? Daca nu il vinde pe Tousart, si il tine si pe Memphis, la anul sigur va bateti la titlu. ". Acum ma intelegi , nu? Hai sa mergem. Am in frigider doua. Pentru maine. Ce noroc pe tine ca am concediu. Hai noroc, da!

Fumuri si eternitate

Inca un fum, si inca unul. Se duc toate in vant, la fel ca iluziile frumusetii, la fel ca increderea in oameni, la fel ca nenorocita de canicula. Stii ce e etern? Doar noaptea. Si fumul. Si cafeaua. In rest , toate sunt efemere. Aproape toate au o limita, aproape toate au final. Nu si astea. Ele vor supravietui veacurilor, si evolutiei , si tuturor efemeritatilor.

Stii cum arata Apocalipsa? Lasa porcariile biblice. Spune daca stii cu adevarat. Nu? Iti spun eu, pentru ca am trait-o de multe ori. Apocalipsa e o noapte frumoasa in care nu mai ai tigari. Atat. O noapte fara viciul care omoara incet , dar sigur. Stii de ce fumeaza atatea milioane de oameni? Nici eu. Stiu de ce fumez eu. E o sinucidere placuta. Undeva, candva , se va termina. De ce sa nu se termine cu un ultim fum?Atentie, nu cautand bricheta. Ci tragand prelung , prelung de tot dintr-o tigara. Stii de ce ? Pentru ca e actul final de defiance. Eu ultimul fuck you!

Macar sa il spunem asa cum e el. Intotdeauna cu o tigara dupa. Stii ca sunt trei lucruri care conteaza in lumea asta nu? Toate implica noaptea! Coincidenta? Nu prea cred. Si bautura de dinainte, si tigara de dupa (ai fost tare, miss Monroe), au un gust mult mai bun noaptea. Pari confuz, nu? Credeai ca e o confesiune suicidala? Iar eu iti vorbesc despre o blonda foarte sexy, despre fumuri si cafea. Pai asta e noaptea , monser. O blonda sexy. Cand poti fuma si bea linistit cafea. Cand zgomotul s-a pierdut. Apocalipsa de care iti vorbeam e simpla. Tu crezi in echilibru si energii. Daca unul din cele 3 elemente promordiale ale eternului lipseste, ce vine ? Nu Apocalipsa?

Din nou, lasa porcariile biblice. Aici e vorba de ceva mai adanc. E vorba de ceva invaluit in fumuri si fum. In noapte. In aburi, miros si gust amar. E o combinatie de senzualitate, de fetis, si de vesnicie duse la nivelul Manole. E vorba de creatie. Noaptea nu creeaza demoni, noaptea nu creeaza spaime. Noaptea aduce Moartea. Moartea de care toti avem nevoie. A zgomotului , a caldurii, a tot. Tot ce ramane e pur. Trei pasari care canta, doua motoare turate la maxim , si chiar dincolo , totul , absolut totul e ETERN. E Vesnic. E superb. Imbratiseaza noaptea. Si Moartea care vine cu ea. Dimineata, cafeaua va avea un gust mai bun. O noapte de poveste. Cu mult fum si multa cafea. Cum adica nu ai un foc? "Na ma, ia o bricheta!"

FPC (First Person Confession)

"Il mai stii? Da, fuma mult, bea bere si ii placeau bancurile. Si vorbea la nesfarsit despre fotbal. Parea chiar ca se si pricepe un pic. Ce o fi cu el? Nu l-am mai vazut de mult. Ultima oara cand am dat nas in nas , total intamplator, pe strada, fuma.

Abatut, pe ganduri, abia a salutat. Neras, ceva absolut imposibil pentru el, si fara zambetul ala sarcastic pe care il afisa din propria fiinta. A raspuns la salut foarte formal si si-a continuat drumul. In plus, ii lipsea rucsacul. RUCSACUL. Lui, care avea rucsac in spate pentru doua amarate de pachete de tigari, un portofel si o bricheta. Era absent. Ai mai auzit ceva de el? ". A avut conversatia asta cu sine de mii de ori. Ca trebui sa faca, ca trebuie sa se regaseasca, ca trebuie sa se ridice. Si sunt 2 ani. 2 ani nenorocitti.

Stim amandoi ce s-a intamplat. O noapte tampita de noiembrie, prea mult alcool, o reactie ciudata. Apoi , inertia. Juma de an, poate mai bine. O inertie facuta din cafea, tigari (tot lungi si tot tari), bere si multa moarte. Da, moarte. Atat in interior , cat si pe langa el. Oameni cu cadavre in spate, oameni cu scheleti in dulap, modele ce se daramau, statui ce cadeau. Si pierderi. Una dupa alta. Om dupa om, reper dupa reper, zi dupa zi. Si o avalansa pa care o vedea(m), si din calea careia nu se dadea. Si , nu , nu era in starile lui suicidale. Culmea. Credea insa ca e la fel de puternic.

Credea ca face fata. In fond , fusese mereu singur. Si cand era cu cineva. Asa era el. Se umplea de la oameni si le dadea. Si le dadea cat putea. Pana nu mai avea. Si ceva in plus. Totul pentru oameni, totul despre oameni. Oameni care ii placeau, oameni pe care ii iubea, oameni dincolo de care nu vedea. Atat. Si asta il facea atat o mare javra, pentru ca ii ignora pe altii, cat si un "baiat bun". Da, cosmarul lui. Baiatul bun pe care toate il voiau alaturi, niciuna langa. Si a fost acolo , si a continuat. Si in astia doi ani , a realizat ceva. Ca nu mai are ce da. Ca oamenii doar ii cer. Ca atunci cand telefonul suna, e ma-sa. Rar altcineva, Mereu aproape cu o nevoie . Cu un scop. Pentu un umar. Si l-a tot dat. Dar nu era Atlas.

S-a prabusit. Si atunci, acolo, cand se uita fascinat la pastile, (el care ura metoda asta de sinucidere), a vazut un story nenorocit pe Facebook. Banal. Un ceas la dreapta. A pus o intrebare pe care o pusese sub diverse forme de multe ori "Cine e norocosul". A intrat in conversatie cu o prietena virtuala. O adevarata prietena. Si i-a dat ca tema sa scrie un text. Despre ce a fost? Despre dragoste. A acceptat provocarea returului. Dar i-a fost frica sa stea la tastatura. S-a afundat in Exceluri, in Football Manager - doar il stii ca e obsedat de jocul ala- si s-a facut ca uita. Dar nu a putut. Sa fie rusine, sa fie speranta, nu ar putea spune. Si intr-o seara cand a vazut cerul de vara aproape de intunecare, si luna aproape plina a inteles.

A inteles de ce se trezeste, a inteles de ce a asteptat un telefon, a inteles ca exista miracole. A inteles ce e dragostea. E doar o cana de cafea. Plina. Foarte plina. Cu o tigara fumeganda alaturi. Restul e efemer. Dar gustul ala, in general amar, in seara aia de double shot cu lapte - de ce nu? - , gustul ala e etern. Si s-a pus la tastatura. Si si-a facut o promisiune. Va scrie, va scrie cat poate. Si isi va scutura rucsacul de praf. Prima destinatie? Dracu' stie. Fix el. A tras un fum de Dunhill si l-a dat in sus. "Intotdeauna exista un plan'. Si cel mai bun plan e un rucsac pe umar catre Dracu stie unde. Poate catre prietena virtuala cu ceas la dreapta. Si-a zis la multi ani. Desi nu era ziua lui. Si si-a promis ca asta e prima noapte de Pace.

A trecut Supravietuirea. E vremea de viata. Daca ei nu il vor, nu ii va vrea nici el. Dar cu siguranta, cineva il va vrea. Unde e acel cineva? Probabil la Dracu. Acolo unde va pleca cu primul tren. Cu un rucsac in spate , cafea in sticla, si tigari lungi si tari la el. "Hai noroc, ba! ". Acum isi incheie confesiunea. Ca mai are un meci de jucat cu Braga. Supercupa Europei cu Milan. Si tocmai ce a dat Ovidiu Petre gol etapa trecuta.