Aici si acum

Fum, tutun, chitari si bere. Visul oricarui adolescent din generatia mea se repeta seara de seara in barurile facultatii mele. Si ce iese pe acolo. Uite o mica fresca. La bar se invart niste zaruri, iar dincolo 2 fete beau bere si fumeaza. Casc ochii si urechile la discutia lor. Nu e despre gloss, ci despre filozofie. Pro si contra nihilism. Sa reiau argumentele nu are rost.. Fiecare le are pe ale lui. Eu doar constat. In spate, un tip si o tipa dau noroc si se saruta languros (cat or mai avea pana la invariabilul “la mine sau la tine?”). Se vede clar ca abia s-au cunoscut.

Fusta ei mini din piele zice poate ai noroc, iar tricoul lui cu Slayer imi zice nu cred in nimic decat in ce e aici si acum. Se aseaza pe banca mica din lemn si se saruta. Ea ii pune mana la curea, el a coborat cu sarutarile mult mai jos de gat. Trupa canta coveruri Iron Maiden, iar in centrul ringului o alta mana pe fundul unei fete. Se lasa cu o palma. Altii se saruta dupa ce el i-a cerut un foc. Natura umana, nu? Pentru ca atractia se dezlantuie mai usor dupa ce capacul a cazut pe podea si spuma s-a dus. Veti spune, poate, destrabalare. Eu voi ramane la Rousseau: omul natural. Care redevine natural pervertind pervertirea cu orice fel de drog. Si totul de dragul prezentului

Despre cafea si alte chestii

De obicei imi beau cafeaua pe fuga. Azi insa am mai mult timp si chef de observatie. Cafeneaua ramane institutia mea preferata. Pentru ca la o felie de pizza, la un suc, sau mai logic la o cafea limba se dezleaga. Uite un exemplu. In stanga mea doua fete, una cu parul tip coada de cal, cealalta blonda vorbesc despre haine. Blonda e in camasa cu carouri, cam cum purtam eu prin liceu, si timp de 5 minute explica cum ea nu-si lasa parul drept pentru ca nu-I place, si cum isi aranjeaza buclele.

In spatele meu, discutia stagneaza in jurul eternului ieri, iar la o masa mai in spate vreo 3 baieti vorbesc despre Starcracft Ghost. Superba diversitate umana. Acum blonda foloseste i-phoneul , sau cum s-o numi, pe post de oglinda ca sa-si dea buzele cu gloss. Uite asa arata o cafea intr-un loc aglomerat. Oameni multi, vorbe multe, ganduri exprimate poate pe jumatate. Si toate au la baza cel mai folosit drog: cafeaua. Acum intelegeti voi de ce va povestesc eu asta? Pentru ca lumea, aia adevarata, traieste cu si prin droguri (nu neaparat ucigatoare). Si nu e cum cred multi vreun pacat, ci o virtute. Aceea de a spune : Am dependente, deci exist

Vin din ariergarda.

Dupa mine tre sa vina potopul. Grupul nostru, al meu si al astora ca mine nu vrea nimic altceva decat sa fie lasat sa pacatuiasca. Imi place sa dau cu capul de pragul de sus, si imi place sa am cucuie. Lasati-ma in pace sa dau eu cu bata in balta. Ariergarda e ultima frontiera. La modul cel mai propriu. Dupa noi nu mai vine nimic. Sau nu ne intereseaza sa vina nimic. Noi suntem, miezul, coaja si copacul, existam fara voi si vom exista si dupa voi. Dupa noi urmeaza doar o alta ariergarda. Nu vom pieri niciodata pentru ca noi suntem nemuritori. Crezul nostru e simplu…nu ne doare nicaieri de nimic si de nimeni. Tot ceea ce reprezentam noi e ceea ce urati voi. Vom scrie si vom vorbi la infinit despre noi si atat. Voi nu sunteti decat niste capite de fan pe care le vom folosi pentru a ne ascunde sau sterge la buci si apoi vom pleca mai departe. Nu vom crea, nu vom face opere ci vom relata fapte. Fara perdea. Va vom spune despre dezvirginare, seringi, fumuri si alcool. Si daca nu vreti sa ne ascultati ne doare fix la basca. Stim ca si voi ati fost ariergardisti, dar ca acum va e jena sa o recunoasteti. Si ne e o eterna sila de voi si de preceptele voastre religios-morale. Fuck off ! Acum e vremea noastra. Deci la atac, ariergarda !