De obicei imi beau cafeaua pe fuga. Azi insa am mai mult timp si chef de observatie. Cafeneaua ramane institutia mea preferata. Pentru ca la o felie de pizza, la un suc, sau mai logic la o cafea limba se dezleaga. Uite un exemplu. In stanga mea doua fete, una cu parul tip coada de cal, cealalta blonda vorbesc despre haine. Blonda e in camasa cu carouri, cam cum purtam eu prin liceu, si timp de 5 minute explica cum ea nu-si lasa parul drept pentru ca nu-I place, si cum isi aranjeaza buclele.
In spatele meu, discutia stagneaza in jurul eternului ieri, iar la o masa mai in spate vreo 3 baieti vorbesc despre Starcracft Ghost. Superba diversitate umana. Acum blonda foloseste i-phoneul , sau cum s-o numi, pe post de oglinda ca sa-si dea buzele cu gloss. Uite asa arata o cafea intr-un loc aglomerat. Oameni multi, vorbe multe, ganduri exprimate poate pe jumatate. Si toate au la baza cel mai folosit drog: cafeaua. Acum intelegeti voi de ce va povestesc eu asta? Pentru ca lumea, aia adevarata, traieste cu si prin droguri (nu neaparat ucigatoare). Si nu e cum cred multi vreun pacat, ci o virtute. Aceea de a spune : Am dependente, deci exist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu