De ce din 4-3-3? Ca suna mai catchy. Ca imi place Klopp, desi detest sistemul asta de joc. Cum adica de ce? Iar vrei sa incepem? Dezechilibru pe flancuri, prea multa presiune pe fundasii laterali, prea multe variabile ca sa ai o aparare sigura. Da ma, stiu ca tie iti plac meciurile de 6-3. Mie nu. Prefer un 3-0 sec precum o finalizare a lui Inzaghi. Da, netalentatul ala care era de 7 ori pe meci in offside, dar dadea gol si cu umarul. Apropo Pippo, sper sa te doara vreo 200 de ani.
De ce V-look-up? Ete na. Pai e formula pe care o folosesc cel mai des. Uite de aia. Pentru ca e despre mine. E despre ce fac si cum fac. Ce zici? Ca nu am mai scris de mult, si ca rar scriu despre mine? Asa e, nu imi place introspectia. Nu ca as descoperi ceva nasol, ci mai degraba pentru ca introspectia are sunet de Mozart. Si mie imi place Guns. Nu se pupa. Tacerea faina nu se asociaza baletului , ci rockului. Ala hard , cu tobe a la Metallingus si chitara din Sweet Child. Prefer analiza psihologica. Da, e o diferenta. Prefer sa imi ies din cap si sa ma vad singur. Aha, eu , Minculescu si asa-zisul misogin Bacovia. Asa zice scriitoarea. Mie nu mi se pare nimic mai sexi decat Bacovia.
Vrei sa stii de ce? Hai sa iti povestesc. Sau sa iti dau o imagine. Pentru mine, Bacovia deseneaza. Da , da, ai citit bine. Deseneaza o femeie murinda ( yeap, tocmai ce am folosit un eminescianism) , in rochie alba si cu machiaj gotic. Care alearga noaptea goala in cimitir. Si careia i se vad sfarcurile ca marmura. E ceva morbid, clar. Dar nu te poti abtine sa nu o saruti, sa nu o devorezi. Asa e si poezia lui. E sexi. Nu mainstream sexi, dar tot sexi. Senzorial , nu senzual. Vezi? Tu cumva intelegi. Pentru ca tu bei bere. Si berea te face sa simti multe. Stii ce ma face pe mine sa simt?
Ca exista putine lucruri esentiale in viata. Unul e sa ne gasim pasiunea, sa ne-o cultivam, sa ne gandim la ea tot timpul. Asa cum fac eu cu fotbalu si cu wrestlingul . Chiar si cand fac vlookup-uri, da. Eu ma gandesc la fotbal tot timpul. Pare ciudat , stiu. Dar nu e . Vezi tu, fotbalul e jocul perfect. Scriitoarea crede ca e tactica de batalie. Meh!, minte de femeie. Nu e vorba de asta. E vorba de dominare, de victorie, de suprematie, de a obtine totul facand cat mai putin. La fel ca in wrestling. Pentru mine, less is more. Efortul nu trebuie sa fie mare, ci doar inteligent. De aia nu invat niciodata. Prind din zbor, trag sub presiune. Si livrez cand trebuie. Uite de aia tin cu Juventus. Poate de aia si sufar atat cand pierd . Pentru ca ma identific cu ei. Nu pierd des. Bai, dar si cand pierd, ma ridic swinging. Cum ar zice John Cena. Vezi tu, eu am inteles un lucru: nu conteaza de cate ori cazi, ci cate crosee dai cand te ridici, de cate ori razi cand iti vine sa urli, cum reusesti sa iti calmezi nervii si sa iti schimbi ziua dupa ce ai tipat .
Si stii cum am invatat asta? Uitandu-ma la fotbal, scrasnind din dinti alaturi de Dybala, zambind diplomat ca Pirlo, si dand goluri precum Chiesa. Niciodata nu am facut efort. Nu . Doar am rezistat si am speculat. Viata este fix un vlook-up din 4-3-3. Fa tu extragere de formula dintr-o minge rotunda. Exact , iti ia mult, vei esua de vreo 70 de triliarde de ori , dar rezisti , continui, speculezi nenorocita de virgula si livrezi. Iar la final , ridici capul, razi precum Chiesa (frumos rade copilul ala), si esti constient ca ti-a iesit. Iar atunci o posezi pe doamna din poezia lui Bacovia. Si totul pleaca de la un nenorocit de v-lookup din 4-3-3.
