"Iar m-a vandut Gino? Data viitoare nu mai vede bilete". Incerca sa glumeasca. Dar il privea adanc, aproape satanic. Se uita in sufletul lui. Si el intr-al ei. Se priveau psihotic, ca doi amanti nebuni care amana de prea mult timp, dar se sorb din priviri. Tot ea a rupt tacerea. Se pricepea al dracului de bine la asta. "Te-ai schimbat, ai devenit mult prea prudent. Mult prea speriat. Mult prea dependent". O auzea si ii confirma teoria. Isi aprinse instinctiv un Marlboro. Stia ca Gino il lasa sa fumeze. Si trase adanc. Foarte adanc. Dureros in plamani de adanc. "Esti bolnav, nu? E singuratatea? Te tot ascunzi in spatele unor actrite, te tot vad cu roscate. Ce ai? Unde esti?".
Doar o privea. "De ce ai venit pe stadion? Tu m-ai blocat. Ce vrei sa stii? In 5 ani, nu ai dat un telefon. Ce vrei de la mine? Nu ti-ai incheiat misiunea? Proiectul tau era sa ma ridici. Sa nu mai trag, sa las whisky-ul, sa nu mai beau coniac. Sa las Chindia si oboselile in urma. Sa nu mai plang dupa Vanessa. Ti-a iesit. Ce mai vrei acum? ". Prin vene , ii trecea ura. Furie. Nervi. Si multa , multa pasiune. Vorbea plat si calm. Dar taia adanc. "Chiar ai uitat-o pe Vanessa? Dar pe Raisa? Dar pe Becca? Dar toate celelalte avataruri? Cate iti mai faci? Cate obsesii mai ai? Si mai ales, cand ai si tu curaj in fine? Pe Anfield, acum 6 luni, ai clacat. Puteai sa ii ataci. Dar nu. Te-ai ascuns. 1-0 si apoi Jones. Da, a jucat bine Benta. Dar nu e Federico. Si stii asta" . Simtea cum ii creste furia in vene.
"Serios? Ai venit tu sa imi dai lectii de tactica? Mie? Am luat cel mai bun antrenor al anului 3 ani. Crezi ca e vreun detaliu despre vreun meci pe care sa nu il stiu? Crezi ca nu visez meciul ala? E anul nostru. Miretti vine din spate, Rugani e la un nivel magnific. Zakaria e cel mai bun 6 din lume, Dusan e in forma vietii, Berna a devenit in fine jucatorul pe care il banuiam. La vara iti vei inghiti cuvintele. Nu e frica, nu e suferinta, e inteligenta. Deci, ce vrei?". Privea in continuare prin el. " Imi vreau prietenul inapoi. Vreau sa il sun la 4 dimineata si sa vorbeasca cu mine despre literatura. Vreau sa isi ignore munca pentru ca am eu o traducere de facut. Vreau sa ma sune. O data la luna". Inca isi tinea garda ridicata. Nici el nu prea stia de ce. Gino se uita la el si soptea "Bella ragazza, allenatore" . "Nu, nu il vrei inapoi. Daca nu voiai sa il pierzi, aveai un bilet dus Torino. Ai ales sa stai ca o lasa. Imi spui mie ca sunt precaut? Mie? Petru numele carui duh vrei tu, cum ai curajul asta? Prietenul ala al tau a murit pe Otopeni." O privea adanc.
A vrut de multe ori sa o sune. Dar nu o putea ierta. Pentru ca o voia a lui. Pentru ca simtea ca intre ei e mai mult decat prietenie. Sau poate era doar nebun dupa ea. Amanase Juve ca sa ii spuna ce simte. Dar , se speriase. Asa ca , a facut singurul lucru pe care il stia. A chemat-o la aeroport, si i-a dat un bilet dus. Catre Torino. Spera ca aerul de Piemont ii va limpezi creierii. Ca va fi capabil sa faca ce nu facuse cu 6 ani inainte in cea mai frumoasa zi de nastere din viata lui. Dar l-a refuzat. Cu zambetul pe buze. I-a dat un Cold Brew, si i-a zis sa ii puna pe italieni sa mai si dribleze. Il refuzase tocmai ea. Tocmai ea care statuse sa ii ia tensiunea, sa ii faca dusuri cu gheata, sa il puna in masina, sa il duca la antrenamente. Pentru ca nu voia dezintoxicare si pentru ca nu mai putea trai fara mizeriile alea de prafuri albe. Tocmai ea, care isi facuse casa in casa lui ca sa il ridice. Si cand voia sa ii puna, in felul lui, lumea la picioare, ii spunea sa ii invete pe italieni sa dribleze. Toate astea i se invarteau in minte in acele 5 minute de tacere. A continuat pe un ton la fel de plat "Dupa cafeaua asta, te duc la hotel. Sper ca ti-ai gasit la Hilton" .
A ras. Nu plin, nu molipsitor cum radea ea de obicei, ci amar. "Am pierdut o zi. Nu m-ai inteles, probabil nu vrei sa ma ierti. Consideri ca am tradat. Ca am gresit ca Ramsey pe Anfield. Pe el, l-ai iertat. Ba chiar l-ai facut vice-capitan. Pe mine ma condamni. Ma razi cu katana. Nu merit". Se uita la el cu niste ochi din care ieseau fulgere. Raspunsul nu a intarziat sa apara. "Ba meriti. Nu e katana, e iatagan. Intra direct in ficat, cu hemoragie. Mai dureros. Dar la fel de letal. Te-ai ascuns dupa scuze si obsesii. Nu, nu ai tradat, ai dezertat. Nu esti Ramsey, el a gresit incercand sa faca ceva bun. Pasa aia putea sa fie fabuloasa. Tu ai pasat inapoi de frica, ai dezertat. Ai parasit echipa pentru ca ai considerat ca ti-ai atins obiectivul. Fara sa vezi ansamblul. Culmea, fix tu. Tu, care ai o viziune paradigmatica. Tu nu esti Ramsey. Tu esti Ronaldo. Ai bifat proiectul, ai luat banii, ai plecat."
O strapungea si continua sa fumeze. Al catelea Marlboro era oare? Da, al noualea. In 25 de minute. Ai fi putut taia tensiunea cu cutitul. Isi masura cuvintele pentru a nu avea un acces de pasiune. Oare de ce, il intreba propria constiinta? Pentru ca e prea tarziu, isi raspundea, desi realiza ca se minte. Era acolo, in fata lui, timpul se oprise, Gino adusese a doua tura de Cold Brew. "Allenatore, iti mai las 2 randuri pe bar. Aveti de vorbit. Lasa deschis. Vine baiatul la 5. Poate pana atunci, te prinzi.....Daca nu, vino maine la mine. Am un Bordeaux sec, cum iti place. Dar, ar fi pacat". Ea il privea cu toata ironia de care era capabila. " Tu chiar nu te prinzi? Trebuia sa fie momentul tau. Nu al meu, nu al echipei. Al tau. Toate dusurile alea cu gheata in care te-am bagat, toate momentele in care am stat la capul tau si am povestit si in care tu , in sevraj, imi tot dadeai sfaturi mie, toate maratoanele de film , nu au fost parte a niciunui proiect. Doar ca tu trebuia sa te gasesti. Sa ajungi unde meritai. Singur. Si esti pe cale sa dai chix dupa standardele tale. Cineva trebuie sa te trezeasca. Nu Hamburg e problema, nici Lautaro azi. Ai construit o masina. Dar nu ai o turbina. Iar aia vine din inima". Isi luase cafeaua. Se uita la gheata, se juca cu cuburile, sorbea linistit din cafea. "Inima mea s-a oprit pe Otopeni. Atat vei scoate de la mine". A sorbit adanc din cafea, terminand-o. Si-a mai aprins un Marlboro. " Harley-ul e afara. Te duc la Hilton sau vin cu tine la terminalul de Bucuresti cu cel mai bun Cold Brew din Italia? ".
Ea il privea adanc. Grav. Aproape nostalgic. "Undeva , m-ai pierdut. Sau te-am pierdut. Oi fi eu din carti, oi fi incurabila, nu te mai cunosc. Dar nu asa trebuia sa decurga povestea asta, Razvan". Fulgerele disparusera, iar lui nu-i placea asta. Nu facea pe alfa, de fapt ura atitudinea asta. Intelegea de ce nu reactionase impulsiv. Era instinctul de auto-aparare. Foarte puternic. "Povestea asta nu are sequel , Bi. Nu fi un sfert de Dumas. Povestea asta a fost un Suflete Tari cu final camilpetrescian. Fara va urma. Pe Otopeni. Cand ai intors spatele, desi eu intorsesem capul. That's where you wrote the end." Fuma adanc, garda slabind din ce in ce mai mult. A incercat sa se calibreze. Ca un M3 de calitate. "Cum mai e Radu? E in continuare acelasi filfizon sarmant gol de esenta? N-o sa inteleg niciodata ce ai vazut la individul ala." Ea a ras. "Te recalibrezi, nu? Mistoul a fost mereu arma ta secreta. Realizezi ca nu functioneaza cu mine , nu? Nu-ti pasa cum e Radu, nu-mi pasa cum e. Remember 12th of February. 6 years ago. Cold Brew, in frig , aici. Cand i-am zis lui Gino ca dupa toate experimentele, tu vei face echipa asta mare. Ca Europa va tremura la numele vostru. Ca Allegri a fost o intamplare, si tu vei instaura dominarea alb-negru. Si nu esti departe. Dar ai nevoie de inima..."
O privea calm. Se uita in scrumiera, se uita la poza cu echipa lui Max din finala cu De Sciglio erou acum 8 ani, apoi isi intoarse privirea catre ea" Banuiesc ca tu crezi ca inima mea e la tine, nu? Ca tu ai impresia ca tu esti pasiunea mea secreta. Ca te caut in tot , ca te visez, ca te vad schimband viteze, flirtand pe plaja sau band vin alb. Banuiesc ca tu asta crezi , nu? Crezi gresit. Era acolo. Dar ai strivit-o pe Otopeni. Povestea asta, sequelul pe care tu vrei sa il scrii, e ca Scarlett. O varianta nefericita a unei carti prea mari pentru sequel. Bi, i did like you. Still do. You're my favorite human being, bar none. But that's where it stops. I'm..............." Si a ramas fara cuvinte, privind-o. Ea s-a ridicat si i-a luat capul intre maini. Ii atingea fruntea, iar pulsul lui era probabil mai mare decat al lui Weston pe Anfield dupa 15 km alergati in nenorocirea aia de 1-2. "It doesn't stop. This story has just begun. You know it, i know it. That's how much you can today". S-a ridicat si s-a asezat in spate pe motocicleta , dupa ce si-a pus Cold Brew-ul in termos. Fara casca (cand vreodata a purtat ea casca), cu mainile infipte in talia lui. A gonit. Cand au ajuns in parcarea aeroportului, el plangea pe sub casca. A respirat adanc, s-a sters usor. I-a dat geanta, a imbratisat-o puternic. "Invata-i pe romani cum fac italienii PR cu gheata". S-a suit pe motor. Si a gonit. Spre nicaieri. Ore bune. Era amiaza cand s-a oprit la un hotel sa doarma. S-a trezit din cauza "Wordlife". S-a uitat sperand pe ecran. Era Francesca, speriata ca nu stie unde e. "Ajung in cateva ore in Torino, ragazza. A trebuit sa ma limpezesc dupa minutele alea cu Inter. " Ea a ras senzual si i-a soptit ca il asteapta in rosu. Si totusi, in mintea lui rasunau cuvintele lui Gino "ar fi pacat". Da, chiar e.
