Oglinzi

 „ Urmeaza Udinese ? „. Creierul ei nu mai procesa. Tot ce vedea era motocicleta praf si ochii lui goi cand plecase spre aeroport. Voia sa il sune, sa ii spuna ceva. Dar ce ? Il refuzase si fusese la un pas sa il piarda definitiv. Definitiv de tot. Avea ingeri in jurul lui, se gandi. Totul era un amalgam de adrenalina multa, de regret, de invinovatire. Ochii in prezentare erau de forma. Ea era la Torino. Nu era acolo. Il vedea fumand, il vedea razand, il vedea cum a urlat dupa Anfield. Stia ca a facut-o. In camera lui de hotel, dupa ce i-a linistit pe toti. „Probabil a revazut meciul de cel putin 3 ori. Trebuia sa inteleaga. Asa e el.”

Ar fi vrut sa ii scrie Francescai. Dar s-a gandit ca nu avea rost, ca nu o cunoastea, ca probabil era si ea socata. Astepta vesti. De la cine? Apoi, gasi cartea de vizita a lui Gino. „Salut Gino, sunt la bella ragazza cum ai zis tu. Bi e numele meu. Stii cum se simte Razvan?”. A auzit mormaitul lui Gino. „Da-mi orice veste”. Gino a mai mormait o data si i-a spus ca e bine. Ca avea niste zgarieturi si ca era suparat ca si-a facut geaca varza. Dar ca mergea si ca isi luase cafeaua si plecase la antrenament. Si ca isi cauta un nou Harley. Apoi, i-a inchis politicos, explicandu-i ca are clienti. Evident ca isi cauta un nou Harley. Putea Razvan sa se abtina vreodata? Asa era el. Mereu calare, mereu gata sa mai arda ceva. Si asta o facea sa se teama. Cand va ramane fara lucruri de ars, va fi ars si pasiunea?

Cristina a intrerupt-o din visare cu un telefon. „Radu e aici. De ce? Unde e Trezeguet”?”. A ingaimat doar „acasa, dupa un accident de motocicleta”. Cristina aproape ca voia sa tipe la ea. Dar s-a abtinut, nu era viata ei. „Il trimit pe Radu?”. Raspunsul a fost afirmativ. L-a intampinat cu o privire rece, indepartata. Care nu era a ei. Parca acum il vedea prima oara. A intrat cu un zambet. Urat. „Karma is a bitch, nu-i asa? Viteza poata ucide”. Ii venea sa tipe la el si sa il pocneacsa. Ii radea in fata. „Ti-ai revenit in simtiri? Ai inteles ca nu ai ce cauta cu un om care arde la 361 de Volti? Hai sa luam pranzul„. Si i-a zambit iar sarmant.

Dar ea nu era acolo. Ba , il auzea pe Razvan si mistoul de la Gino. „Tie iti arde de misto si mancare cand barbatul care mi-a fost aproape de departe, care mi-a dat un adapost, care mi-a raspuns la telefon la 4 dimineata, a avut un accident? Imi razi in fata? Esti o hiena. Razvan zicea ca esti doar filfizon. Nu, tu esti o hiena. Musti cand spatele e intors. Da, ai charm si esti barbat bine si cu picioarele pe pamant. Dar esti doar un vanzator. Nu ai interior, habar nu ai sa vorbesti franceza, nici macar cati cai putere are un Ferrari nu ai idee. Esti o persoana care se axeaza pe impresii. Esti o personna. Nu esti uman, iar eu nu vreau sa te mai vad. Nici nu o sa mai fie cazul. Maine plec de-aici. Eu nu pot colabora cu hiene.„ Radu a ras aproape isteric. „Tu ma parasesti pe mine? Cand te-am cunoscut nimeni nu se uita la tine. Erai doar o misterioasa dependenta de munca. Habar nu aveai sa razi din suflet. Eu te-am crescut , eu te-am facut femeia de azi. Esti a mea , pur si simplu. Trebuie sa intelegi asta. Vrei sa stii de ce nu a venit la tine si te-a chemat pe aeroport? Nu s-a speriat, nu a fost niciodata fricos. Doar ca l-am scos la o bere. I-am vorbit de tine si l-am pacalit. I-am spus ca nu ai putea sa traiesti fara mine. Tu depinzi de mine”. Vocea i se auzea din coridor, iar Bi se facea tot mai rosie. „Nu-s dependenta de nimeni. Am crezut ca esti uman, ca ai ceva sub superficialitatea aia care nu iti permite sa tii conversatii care nu-s despre vreme si politica. Ai ajuns aici pentru ca eu te-am adus. Am garantat si muncit pentru tine. Si acum, cand singurul barbat care m-a facut sa rad a avut un accident, tu imi razi in fata. Paraseste biroul asta”.

I-a deschis usa. La 5 minute, a iesit in fumoar. A chemat-o pe Cristina si i-a spus ca isi ia concediu. Trebuia sa mearga pe munte. Si trebuia sa fie marti la Torino. Indiferent cum. Nu era normal sa se termine asa. Nu, nu cu Razvan, nu in felul asta.

 Sambata. Udinese-Juventus 0:2. Razvan schiopata si zambea. Marcase Radu la revenire. Si Kaio Jorge. Deja stia echipa pentru marti. Dupa meci, a ramas pe Friuli. Se asezase pe scari si fuma. Nu stia ce asteapta, nici macar nu stia daca asteapta ceva. Stia ca trebuie sa bata Hamburg. Pavel Nedved s-a asezat langa el. „Bucharest wasn’t kind to you, right? „. A evitat raspunsul. „I still have an Anfield to burn, Pavel. I still have a perfect hattrick from Benta to see. And at least 2-3 Champions Leagues to win. That is if you don’t fire me”. Pavel a ras. Andrea il trimisese sa ii spuna de o marire de salariu.

 „Juve are nevoie de ambitia ta. Cum sa te dam afara? Esti inima echipei asteia. Tancul are nevoie de motor si inima. Tu le ai pe ambele. Dar se vede ca nu ti-a priit Bucurestiul. Poti sa vii luni la antrenament? „. „Pot sa vin si maine, acum ma duc sa urmaresc Liverpool , sa vad ce as mai are Klopp in maneca. Probabil Jota, desi pe el il cunosc. O sa fiu onest. Bucurestiul nu mi-a priit, si acum tot ce pot e fotbal. Asa ca asta fac”. Pavel a zambit. Intelegea. „ Ne vedem luni la antrenament, allenatore”. S-a suit pe Harley-ul nou si . Si a plecat gonind pana la Torino. Catre Gino. A luat un Cold Brew si Gino a vrut sa ii spuna ca a sunat cineva dupa el. „Nu-mi pasa, ma duc sa studiez Hamburg si Liverpool , Gino. Daca vrei sa vii maine la mine, am o Sangria”. Si-a luat Cold Brew-ul , a infipt dreptul in ambreiaj si a decolat. Din nou. Nu avea marsarier, nu stia ce e aia frana. Se gandise la niste linii, dar trecuse de acel moment.

 A parcat si a fumat o tigara. Avea un gust si mai bun. „Cand scapi de moarte, fumeaza o tigara. Are gust de 4-4-1-1. Si de goluri in porti engleze”. Radea. Putin, dar radea. Culmea, desi Bucurestiul il daramase, inca avea putere. Sau se sprijinea pe ceea ce ii mergea. Si era suficient pentru moment. A urcat in lift dupa ce a stins tigara. A aprins becul, si si-a dat seama ca usa era deja descuiata. In fata lui, o splendoare. Francesca. In cea mai rosie rochie a ei. Voia sa vorbeasca. I-a turnat un pahar de whisky (fata asta tinea la tarie) si si-a desfacut o Stella. „Nu inteleg cum poti sa bei asa ceva. Cu ce pot sa te ajut, Franci?”. Era oficial si rece. Adevarul e ca il deranja. Voia sa se uite la fotbal si sa ia albumul cu poze de acum 6 ani. Nu sa o vada. A inceput sa ii vorbeasca delicat , aproape ca intr-un rol de „damsel in distress”. Si i-a pus o ultima intrebare „De ce ?”.

 Privirea lui era goala. Privirea lui era langa Turn. Era la acel teribil NU. „ Franci, adevarul e ca eu nu pot fi cu tine. Esti o femeie de nota 1000, de o frumusete nenaturala aproape. Dar , oricat vreau, oricat incerc, nu pot fi acolo. Sunt cu inima in alta parte. Oi fi personajul negativ, poate nu ma intelegi, dar trebuie sa respecti onestitatea. Eu nu pot fi al tau si nu sunt persoana potrivita. Adanc, simti asta” Ii vorbea in franceza. Pentru ca stia sa se exprime usor si sa gaseasca sensurile facil. „Lumea mea e acum doar alb-negru. Atat. Iar tu meriti culori, curcubee si insule. Eu nu le pot oferi. Niciodata. Sufletul meu nu e acolo”. Francesca s-a ridicat, a pasit in ritm de tocuri spre el. L-a impins in usa, i-a lipit o palma si a plecat multumindu-i de sinceritate. Macar avea ochii limpezi, se gandi Razvan. Apoi, deschise TV-ul si puse ultimul meci al lui Liverpool. Acel 3-0 de la Napoli de care toti vorbeau . Si tot auzea „ Nu ai avut inima” . Si murmura „De-acum, cu siguranta nu o sa mai am”.

 Habar nu a avut cand a scris 6 pagini de notite, habar nu a avut cand deja incercuise numele lui Jota si ii pusese lui Konate eticheta „trebuie presat”. A mai deschis o Stella si a iesit in balcon. Luna era rosie si el fuma Marlboro.