luni, 8 iunie 2009

Bantuire!

Intr-o noapte fara somn ma plimbam prin Herastrau fara tinta si ascultam muzica nepamanteana a noptii. Doar eu noaptea stelele si fumurile tigarii mele ce par din ce in ce mai albe si cerul ce bate in acel gen de negru pur pe care il descopeream in noptile de faleza cand totul era simplu. La fel e si acum. Parca totul s-a oprit intr-o secunda si zgomotul orasului sau pasul trecatorilor, sau injuraturile din trafic toate s-au estompat intr-un trecut mai departat decat cel al dinozaurilor. Lacul prieten ma intampina cu un zambet ce se vede in lumina lampilor aprinse si iarba fosneste ca sub pasul usor al unei caprioare ranite ce isi cauta ultimul culcus.
Ceasul bate 3 ale noptii si clopotele suna un cant de moarte si de pustiu, la fel cum arata locul asta in zilele de toamna cand frunza cade pe terenul ranced . Brusc in linistea perfecta a noptii in fata-mi se deseneaza o silueta feminina venita parca din alta epoca. Pare atat de ratacita. Imi arunca o privire la fiinta asta in ai carei ochi se vad toteme de steaguri de pirati si valuri demult stinse. Se opreste langa mine si ii ghicesc mai mult decat ii vad silueta subtire si piciorul mic pe care l-ai pune pe orice reclama la produse cosmetice. E intr-o rochie alba ale carei valuri se revarsa la nesfarsit si din corsetul abia vizibil se zaresc niste forme ca de marmura. E vreuna din acele iele ce ti se arata si apoi te blesteama in noptile cu luna arsa??? Brusc graieste cu o voce de dincolo de veacuri si ma intreaba daca nu vreau sa o insotesc spre nicaieri. Ca si cum eu as avea o directie sau un scop....nu spun nimic dar pasii ma poarta in urma ei ca si cum o vraja nestiuta m-ar duce catre nicaieri.
In juru-mi totul devine cenusiu si aud strigatul ce imi obsedeaza noptile si imi mananca incetul cu incetul zilele: "Meddecum medeco"!!! Noaptea se estompeaza si nici macar lumina lampadarelor vechi nu mai e alba ci s-a transformat in licarire si in jurul ei se desprinde un fum ca de ceara....o ceara de faclie ce a ars peste timp si va mai arde veacuri sau lumi de-a randul pana cand vantul ce vuieste o stinge-va cu puterea-i nebuna. Silueta imi graieste cu acelasi glas straniu un "Vino" atat de timid ca imi e si jena sa n-o urmez. Sau e un cheamat de frica??? In fata-mi se vad multe capete picate si uitate de lume sau de vreme si pe pereti vad atarnat un pumnal mare si ruginit. Si silueta imi graieste pentru ultima oara: Ia-l si poarta-l si implineste-ti destinul. Dar nu, nu mai e doar soapta ci urlet, un urlet ce ma sperie si ma ingheata! Ma trec toti fiorii si toate transpiratiile si in jurul meu totul se limpezeste brusc si fumurile tigarii mele devin iar albe si lacul imi zambeste iar. Dar nimic nu mai e cum a fost caci pe bratul meu stang e tatuat cu sange ce ma arde inca strigatul meu obsesiv "Medecum Medeco." Si in mana-mi simt lama rece si dura a unui pumnal ce la lumina lampilor se vede ruginit si inrosit....Si fumurile tigarii mele raman albe.

Un comentariu:

  1. De ceva timp nu mai "citisem" nimic despre tine:p. Imi place viteza pe care o capata textul spre final.
    Scotocind pe net, am gasit ceva ce sper sa-ti placa: http://www.clubliterar.com/text.php?tid=7678

    RăspundețiȘtergere