Amintiri din noapte

Iti mai aduci aminte? Era noapte si tu priveai prin geamul incetosat cautand sensuri ale rotocoalelor de fum ale tigarii tale si recitai versuri postume din Blaga! Era o imagine dintr-un tablou clasic in care conteaza foarte mult armonia culorilor si a desenului. Mi-ai spus ca in fiecare zi iti vei aminti ca in acea seara iti spusesem ca ai crescut si ca de astazi fetita cu accese de femeie a devenit femeie cu adevarat si ca responsabilitatea propriei vieti ii revine asa cum in fiecare joc de poker responsabilitatea revine decartarii. Da stiu ca nu era cea mai reusita metafora, dar tu stii cel mai bine Cami ca mie mi-a placut sa vorbesc asa cum simt fara ocolisuri, direct si abrupt ca o stanca ce nu cunoaste cuvintele sau conceptele diacronice ale frumusetii dar le intruchipeaza in orice veac. Erai in rochia ta verde si parul iti atarna provocator pe umarul gol atunci cand te-ai intors catre mine si mi-ai zis ca nu poti uita ca oamenii tradeaza iar cei care iti raman alaturi vor trai neconditionat in inima ta.
Cunoscandu-te iti pot spune ca era un truism, ca acele cuvinte nu erau necesare decat pentru ca tu iti doreai sa le rostesti ca sa inteleg de fapt ca nu mai e nevoie sa iti fiu „maestru”(cum imi spuneai tu mereu enevandu-ma la culme), si ca de azi incolo tu esti o femeie puternica. Te priveam cu niste ochi asfixiati de frumusetea umarului tau gol si al parului tau blond si ma uimea ca mereu ochii tai ma atrageau atat de putin desi puteai citi in ei atata dor de amor incat ar fi putut clatina muntele din loc. Ma hipnotizase privirea ta si tot ce puteam spune era un „da” atat de fad ca nici macar eu nu il simteam ca parte a vorbelor mele. Da, Cami asa e. Descopeream ca sunt indragostit de tine la fel cum descoperisem ca marea are farmec mai ales in noptile de faleza cu luna plina. Ochii tai mari pareau niste cristale cu viata si iti sorbeam cuvintele incet asa cum sorb mereu fiecare gura de bere si fiecare fum de Marlboro. Era pentru prima data cand te regaseam asa cum te lasasem inainte de plecarea ta furibunda si parul blond imi parea pentru prima data extrem de frumos. Ti-am soptit....mai tii minte ce?....Baby, baby tu vei fi a mea....si in coltul gurii ti-a aparut acel suras ironic ce ma cucerise acum 5 ani si care a bantuit atata amar de vreme in cotloanele ascunse ale sufletului meu. Erai asa cum te stiam eu: carnivora doritoare de amor si fina in fumul de Dunhill ce te invaluia asa cum o facea si pe vremuri de care ne-am amintit in seara aceea cand am inceput sa iti recit, poate purtat de magia glasului tau, Scantei galbene si Negru. Mi-ai spus atunci ca prin lampadarul tau ochii mei pareau de diavol imblanzit si ca glasul atat de moale iti dadea senzatia ca timpul s-a oprit in loc si ne-am intors in patul ala mic si nenorocit in care ne-am iubit pentru prima oara tematori si infantili ca doi copii ce descopera jocul oamenilor seriosi. Ei bine, cand am ridicat ochii din scrumiera si te-am vazut venind spre mine si condamnandu-ma practic la dans (de cate ori nu am dansat noi pe White Dove?) am inteles ca dincolo de toate cuvintele si perioadele noi ne regaseam unul pe celalalt in imbratisarea dansului si in fumul lumanarilor asa cum se regasesc sufletele pereche si cum te-am regasit eu intr-o noapte in gara aceea luminata de becuri mici din Sighisoara cand am revazut pentru prima oara ochii vulpii pe care o catalogam ca cel mai frumos exemplar al Aluia de sus. Ei bine in noaptea de care iti vorbesc Cami in dansul ala se invarteau toate amintirile mele de ani buni in care noi doi am castigat ce altii se lupta o viata sa obtina: constiinta ca dincolo de orgoliu si aparente doar inima poate uni sufletele pereche. Cand ti-ai intins buzele spre ale mele inima a inceput sa imi bata accelerat si singurul meu raspuns a fost acel sarut poate nefiresc de pasional dar singurul posibil in situatia in care o regaseam pe Cami a mea femeia fara de care zilele mele erau mai goale iar cafeaua parca mai rea. Si asta pentru ca asa cum ti-am spus si cum iti voi spune mereu sufletele pereche sunt esenta lumii si rasuflarea ta tremuranda goala pe pieptul meu e singurul lucru divin din lumea asta