1

Amar. Amar. Si iar amar. Nu, nu te speria nu mai e fiere, fierea a murit de mult in varful sulitei infipte in coasta acelui Iisus ce a uitat sa mai invie. E pur si simplu bere. Blonda si cu guler de spuma ca intotdeauna. Sau daca vrei cea mai ieftina si mai buna blonda. Undeva in coltul mesei un chistoc uitat de Marlboro inca mai scoate fum si ma imbie sa mai bat un cui in piatra funerara. Fumul tigarii mele imi dezvaluie forme pe care nu le credeam posibile si undeva in penumbra barului se vad siluetele celor ce danseaza fara grija ca maine exista sau a betivilor carora niciodata vodka nu li se pare indeajuns sau a domnisoarei in rochie mov al carei decolteu atrage priviri pline de pofta carnala dezlantuita. In spatele meu cineva spune un banc de mult uitat si in dreapta un cuplu se cearta de zor. Aproape invariabil iti dai seama ca cearta e o invarianta a tuturor certurilor din cupluri si din nou invariabil iti dai seama ca e vina lui ca a venit prea devreme acasa. Agitatie, lume si vorba. Si eu in coltul meu cu scrumiera plina si halba mereu reumpluta visez la zile de vara cand soarele ma mangaia pe corp, cand nisipul ma zgaria in palme si scoicile, frumoasele scoici ,imi zdreleau picioarele goale in minunatele dimineti de pe plaja. Acum insa in seara asta grea ramane doar amintirea si regretul ca vara e doar o data pe an si in rest totul se rezuma la o toamna ce nu pare a mai avea nici sfarsit si nici inceput, nici cap si nici coada. Lumea mea nu mai e demult cea a omului-plaja, asa cum imi spuneau chiar si batranii “marinari” ci doar o frantura dintr-o penibila incercare de supravietuire, un rest ramas de la masa cea bogata a celor ce inca mai stiu sa cuvinte. Marea mea drama e ca nu mai stiu sa cuvant si atunci tot ce pot sa fac e sa arunc ocheade din ce in ce mai dese spre decolteul domnisoarei in rochie mov sau spre scrumiera plina de chistoace de Marlboro din care respira mereu fumul atat de binecunoscut si de bun al singurei amintiri a plajei. Cumva par sa fi atras privirile domnisoarei in rochie mov ce se aseaza la masa mea si ma saruta fara vreo prezentare. Si in sarutul asta gasesc o intreaga armonie de durere si bucurie si energie pe care nu am mai simtit-o de pe vremea cand in White berea rece fumul gri de Marlboro si nurii blondelor se impleteau in acea nebunie ce face dintr-un bar o stare de spirit si care ma readuce acolo mereu si invariabil. Bine ai revenit senzatie divina de nopti albe impanate cu muzica tare, chitara electrica si femei frumoase. Hai noroc si un fum de Marlboro.