miercuri, 9 septembrie 2009

Epistola

„O ultima tigara si un tipat. Asa ai plecat. Da. Iar acum cand noaptea batrana vine sa ma ocroteasca si poate sa imi trimita visele ei tu ma perturbi cu nelinistile tale despre care am spus mereu ca sunt profunde dar si dureroase. Nu, tu nu ma poti iubi asa cum o face eu pentru simplul fapt ca nu intelegi esenta pe care o dau eu acestui sentiment. Cineva care nu se bucura de parfumul trandafirilor si de cana aburinda de cafea poate iubi cu limita. Imi pare rau ca iti spun asta dar tu, draga mea, nu ai inteles niciodata ca zorile sunt cel mai dulce parfum si apusul cea mai frumoasa imagine pe care o lasa soarele toropitor al verii in urma sa. Nu am intentia sa te critic sau sa te ironizez. Civilizatia imi impune sa nu o fac. Iti doresc sa fii bine si sa traiesti pana dupa adanci batraneti. Dar, draga mea, tu stii foarte bine ca niciodata nu vei mai gasi o mana la fel de puternica si calda in acelasi timp si o respiratie pe care sa o tai cu puterea unui sarut. Nu ma intelege gresit, nu iti urez sa ai parte de zile innorate, ba din contra dar dragostea adevarata vine din parfumul cu spini si din lumina rosiatica a apusului pe care tu refuzi sa le intelegi. Da stiu tipatul si tutunul te caracterizeaza. Asa cum ma caracterizeaza pe mine lipsa rabufnirilor si inecarea in tigari. Ce nu stii tu insa e ca iubirea adevarata (sau poate iluzia ei....nu stim niciodata daca exista) se traieste in 1+1 si nu in unu langa unu. Tu uiti mereu: cuplul te poate face complet si iti poate pigmenta existenta. Dar am uitat ca pentru tine pigmentul nu e ceva obisnuit si aroma picanta e cel mai rau lucru de pe pamant. Si....”. Acum ma uit la scrisoarea asta si inteleg accesul meu de furie. Fusesem parasit, uitasem sa dau replica si imi aprinsesem un Marlboro. La fel de rosu si la fel de lung ca mereu. Nu, draga mea, nu asa trebuie sa se termine. Scrisoarea asta va fi uitata printr-un pod atunci cand te vei fi intors la mine. Si o vom citi amandoi savurand-o si amintindu-ne invariabil de Fred si Emilia (fara nicio aluzie dar scena va semana atat de mult...). Poate ca tot ceea ce tu citesti acum e confesiunea mea si intelegerea faptului ca pe noi ne poate salva doar timpul. Timpul a fost intotdeauna aliatul meu si ca sa il parafrazez pe marele Preda are inca rabdare cu mine. Si stii de ce? Pentru ca eu am invatat dupa multe incercari ca marea mea greseala e graba. Nu poti arde nonstop la 220 de volti fara sa devii scrum. Atunci cand intelege-v-ai acest lucru vei deveni femeia pe care o proiectasem eu in mintea mea de indragostit. Frumoasa, nebuna, inteligenta si cu un spirit al intelegerii pretiozitatii timpului liber mai presus de toate. Pana atunci esti inca doar o fotografie in album desi amandoi stim ca in curand vei iesi de acolo pentru a capata viata din nou in bratele mele- acolo unde spuneai chiar tu ca te simti atat de bine- din simplul motiv ca surasul lunii si (sunt convins) nisipul plajei iti vor aminti de zilele lungi in care te taram pe faleza fara motiv si cu o dorinta teribila de a admira marea si pescarusii. Atunci draga mea vei forma numarul meu de telefon dupa ce vei fi mai vazut un rasarit iar eu iti voi raspunde cu glasul meu morocanos de dinainte de cafea si tu te vei reindragosti de mine asa cum ai facut-o de atatea ori. Calatorie sprancenata draga mea!

3 comentarii:

  1. Sa inteleg ca nu sunt singura care isi descarca nervii in scris. Sper ca vei descrie si momentul intoarcerii cu aceeasi intensitate si, ceea ce mi s-a parut mie ca se regaseste aici, sinceritate. Textul tau lasa impresia unei confesiuni care, daca ar fi cenzurata, si-ar pierde din valore.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place ca ai prins ideea de confesiune. E oricum fictiva, de fapt e parte a unui intreg ce prinde contur...mai multe detalii dupa contur...oricum cred ca am reusit sa scriu bine daca a fost etichetata ca sincera!

    RăspundețiȘtergere
  3. Recomand ascultarea poeziei ''ULTIMA SCRISOARE''..nu stiu exact cine a scris-o dar Florian Pitis o recita incredibil de frumos. O gasesti pe youtube:).Bianca

    RăspundețiȘtergere