[...] " Nu poti face asta. Nu dupa aseara. E chin. E crud. Cum ai facut-o?". O trezise mirosul cafelei. Si el isi turna linistit, si urmarea fazele importante pentru UEFA, si nu raspundea. "Aha, deci Szobo joaca din trei atingeri, Jones a stat jos, iar Darwin a fost depasit de pozitionarea lui Zakaria. Fuck , iese abur din cana neagra" Asta ii era semnalul. Nu-l astepta, deja era cu ochii prin mailuri, dar a alergat. " E aburinda. Cand ma inveti? ". "Young one (evident ca Razvan facea referiri la Yoda), you still have so much to learn". Isi continua continua imperturbabil cafeaua, si fumurile dese si dense din Marlboroul lung si deloc american. "Trebuia sa fie ciudat azi, nu? "... A inceput sa rada...colorat rau de tot. Ca atunci cand erau toti la "Luna si in stele" cu maestrul Caramitru si Malaele. " Trebuia sa fie cum voiai. Eu nu stiu ce inseamna ciudat. Eu exist. In non-culori". Si-a scos trabucul. Da, fuma trabuc la cafea. S-a asezat langa el. I-a privit ecranul si arunca un ochi catre soarele care abia aparea. "Robo e retras, Trent se baga in centru, au jucat ca acum un an". Au respirat. Aproape dintr-o suflare. Si el privea inainte soarele cum se ridica . Si cum lumina portul. Si scotea obiectivul, si focusa. Si se concentra pentru cea mai buna poza a rasaritului peste un oras adormit. Apoi, se ducea in camera si nota in caiet cu negru. "5:45. Johny se gandeste la Dusan. Benta mai are 2 ore de somn. #Finoallafine ". Si inchidea , si mai aprindea un Marlboro si tusea rau.
"Nu ar trebui sa...? ". "Taci, se aude plansul". Si vedea rosul soarelui, si intelegea ca in Liverpool soarele era negru si berea dulce. Respira adanc si ingamfat in costumul negru. Atat de ingamfat ca ai fi scos sute de ace de Benitez din el. A privit-o adanc. Prea adanc pentru ea, prea adanc pentru oricine in afara de Nedved. A sarutat-o. Nu seducator, nu cuceritor, ci pur si simplu fatal. Lung si fatal, aproape matragunic. A ras , aproape socant, in coltul gurii si a privit-o din nou. " Acum va fi ciudat. Ai 20 de minute sa plecam spre Londra cu destinatia Siena, via Florenta" . Habar nu avea cand a intrat intr-o rochie mov, habar nu avea cand a facut dus, habar nu avea cum era pe un Harley. Cand facuse check-out-ul, doar el stia. Era aproape, dar nu de tot , hipnotic. O privea permanent, numai in ochi. Asa cum o facuse din prima. Dar, cumva se simtea ciudat.
[...] "Denim e masculin. E ametitor , dar seducator. E practic George Clooney. Sau Champions League cu o nota de vals. Vom filma pe Arcul de Triumf un tango clasic. ". Bi era in zona. Pitchul ei aducea multi bani, multe aprecieri, mult marketing. Trei telefoane mai tarziu (merci Cristina), totul era gata, devizul era facut. Era abia 12 si s-a trezit cu sete de Stella. Dar nu pana in 13:00. Regula LUI. Intelegea ca slabeste, intelegea ca o obsedeaza, intelegea ca e prea tarziu. Nu avea raisonneur, dar nici nevoie. Important era meetingul de peste doua saptamani cu Castrol. "Sponsorul din '96, WTH????? !!!!! ". Si "da Dianet (WTH) stiu ce am facut azi. Narghilea la Sibiu? Vino sa ma iei. [...] Nu, nu pot conduce, da, am un pahar de Chardonnay si o sa taci cand spun asta in fata ". Diana stia exact de ce are nevoie. Au vorbit, au barfit, au condus, au plecat pe munte. Si a franat la Dumbrava. I-a bagat efectiv piciorul in acceleratie. Cu tocul. Un cot mai tarziu, pleca spre Cluj. Dar tacerea era lunga. Si deodata "Ai fost la Torino". O iubeau amandoi pe fata asta. Ambii din aceleasi motive. Era faina, zambea mult, nu judeca. Dar acum, ea nu avea chef decat de defulare. " Ce se intampla in Cluj, ramane in Cluj, nu????!!!!!". A urmat aprobarea si acceleratia. Nimic despre destinatie, nimic despre noapte, doar 2 fete si o decapotabila si Podisul Transilvaniei in spate. Atat era tot ce trebuia sa stie toata lumea. Ambele aveau nevoie de o miercuri dementa. Si ultimul gand spre Italia , era disipat.
[...] "Deci...". "Da, ai sa imi mai dai 50 de bani, decolam in 45 de minute, Splend'or e pe stanga , al treilea magazin cum treci de pasapoarte, langa Givenchy. Pe dreapta e o librarie, eu o sa beau o Stella la beraria din aeroport. Posibil sa imi iau si o pipa de la Sinan. Alaturi de o cafea de pe partea mea de Europa. " Eficient. Socant de eficient, dar necesar dupa tot. Aproape penibil. Asa ca i-a infipt piciorul in pedala la 200. "Dreapta. Acum!!!!". Evident ca frana se ducea in stanga, dar era suficient de devreme sa ia un viraj larg. A iesit la prima in dreapta cu frana de Harley. Scartait lung, viraj cu urma de cauciucuri, privire demonica direct in irisi. "Shoot . 15 minutes. 14:59 ...., nu lungi vocalele. " "O , nu . nu le voi lungi, allenatore. Cine te crezi? E multa superioritate in privirea aia. E multa .... [ hai sa fim seriosi , stim toti de ce tace, evident ca o saruta adanc si demonic]. Si-a dat capul in spate dupa cateva minute demente. "8:32". Da, cronometra totul, iar Cristina era ca o fetiscana. Avea nevoie de control asa ca i-a lipit o palma cat casa. Nu s-a oprit din privit. "Nu-s prada ta" ....[....] "Eu doar vreau gellato din Siena si e vina ta. Atat. Si sa vad Artemio Franchi" . Fara sa o slabeasca. " Si eu vreau asta. Dar vreau sa ma vezi pe mine".
Brusc, i-a luat capul intre maini. O privea curios. Blocat. Surprins. Socat. "Pe cine crezi tu ca vad? Singura persoana care nu fuge din fata privirii mele esti TU. Fumezi de 4 ori pe luna trabuc la cafea, bei cafeaua din cani inchise, iubesti mirosul cafelei proaspat macinate, si te holbezi la orice rasarit. Vrei sa iti mai demonstrez ca eu TE vad? Tu mananci branzeturi, tu porti rosu , albastru si mov, doar tu intelegi It's my life. Tot tu ai o problema cand nu ai controlul. Can't i have a bit of fun after such a win?" . A inceput sa rada psihotic. Stia ce vrea, stia cum sa se comporte , iar reactia de furie il satisfacea in orgoliu. Aproape ca nu o astepta "5:41" " Asa ca te-ai decis sa te distrezi pe seama mea pentru ca eu nu fug? Sa faci tot ce trebuie , dar sa imi arati latura ta psihotica pentru ca e amuzant? Sa te simti bine dupa 3-0? Bine, allenatore, iti dau primul joc. Dar daca nu imi place inghetata, vei plati". Cumva, jocul ii placea. De fapt, il adora. Dar era nevoie de un pic de rezistenta. De un pic de mister. Iar ea inca mai avea niste culori in garderoba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu