"Razvan, asta nu e drumul spre Lazio, ci spre Fiumicino. Credeam ca ma vrei alaturi la Lazio. Sau e distragerea prea mare?" Incerca sa se alinte , dar el nu raspundea, ci doar schimba benzile cu o viteza infioratoare pentru oricine altcineva, si se incadra cu o precizie milimetrica. "Precum centrarea de 2-0 a lui Cambiasso", se gandi ea. Da, de mult timp gandea in termeni fotbalistici. De mult timp, o analiza tactica ii dadea mai mult de gandit decat orice carte de relatii publice. De mult timp, intelesese ca fotbalul chiar e rezumatul vietii. Asa cum ii explicase , fara sa o plictiseasca, ore in sir. Era deja virusata si stia asta. Si ii placea. Pentru ca era parte din el, pentru ca il voia langa ea. Si voia sa ii spuna cand a auzit. "Diaz nu e prea rapid pentru Radu, nu? Stiu ca alearga cam cu 5 secunde mai repede, dar ca Radu iese bine la minge. Inca are reflexele de central". A zambit. Era evident ca eschiveaza, era evident ca o duce si ca deja probabil are biletul luat, dar nu era evident de ce. Ar fi vrut sa ii spuna, dar intelegea cumva ca nu aici si cu siguranta nu acum era momentul sa il confrunte. "De ce nu iti faci tu griji intai de Isaksen? E mai rapid decat Sandro care clar e in declin fizic". Cateva secunde raspunsul nu a venit . Apoi , un ras. "Buna intrebare, dar Isaksen e non-factor. Atat Fagioli , cat si Fabio, il pot lua in primire. Indraznet din partea ta sa crezi ca voi juca pe Anfield cu Cambiaso in fata lui Trent".
Da, vorbea cu ea calcio si il incanta , si radea. Dar undeva, inima lui plangea. Stia bine de ce, fiecare cuvant din motivatia ei il duruse teribil, trebuia sa se calibreze. Intrau deja in parcare. A depus-o la aeroport, i-a spus ca are zbor de Air France in 28 de minute, i-a dat biletul si s-a oprit. A sarutat-o prelung, aproape ca un om care e pe moarte, si a mormait doar " C'est pas ce que j'attendais de toi. Mai bine ramaneai la Bucuresti". S-a suit pe motocicleta, a tras casca si a plecat in tromba. Nu spre Roma, ci hai-hui. A gonit cel putin 300 de km pe autostrada, doar el si banda a doua si depasirile. A oprit la o cafenea in mijlocul pustietatii romane. Se gandea ca era numai bun locul pentru a trage un Marlboro si a bea un ristretto dintr-un shot, asa cum nici macar italienii nu puteau sa o faca. Apoi, sa se delecteze cu un alt Cold Brew ( al patrulea deja in ziua aia) si sa isi spele creierii. Terapie cu cafea si tutun. Si mult, mult fotbal. Facea planuri de antrenament, stia ca are nevoie de acumulari fizice si contact pentru Lazio. Asa ca a scos niste scheme din cartile vechi britanice si a inceput sa incercuiasca exercitii fara minge si de lupta corp la corp. Voia sa ii pregateasca si pentru Liverpool implicit. Pentru ca lui Sarri ii place mingea, asa ca mai usor e sa il iei pe sus si sa joci tare. La 2-0 , pui frana si l-ai lichidat. Isi facu notitele si se sui pe motocicleta. Isi dadu seama ca e langa Lucca. Asa ca se urca pe motocicleta si merse la castel. Admira apusul, orasul , pe care il vedea a suta oara, si pleca in goana spre Roma. Abia cand ajunse in Roma, se uita la telefon si vazu ca Pavel ii daduse numarul camerei . "231. Cum naibii? La numarul ala am stat si pe 12 Februarie".
Se caza si isi deschise laptopul. Punea scheme in ordine, nu putea dormi, stia ca are nevoie de un Moretti rece. Il scoase din minibar si iesi pe balcon. Admira Roma imperiala, bea bere italiana si fuma Marlboro. Tot ce conta acum era Lazio.
[...] Era prima oara cand intarzia la birou. In 6 ani, ea ajunsese prima si plecase ultima. Acum, dupa 7 minute de intarziere, toata lumea era panicata. A deschis laptopul si a revizuit ultimul spot pentru Moretti. Ar fi vrut mai multa dinamica, dar erau fixati pe imaginea Romei si a barbatului in balcon care se delecteaza cu o bere. Macar daca ar fi fumat Marlboro , se auzi o voce din spatele ei. Cristina, in stilul ei absolut fantomatic, se strecurase acolo. "Ce crezi ca a facut aseara?" Evident ca ii banuia reactiile si stia ca o rodea un pic ca nu ii daduse atentie. Poate chiar era un pic si indragostita de el. "Ce cauti aici? Aveam toate observatiile gata, ti le-am trimis de aseara , m-ai lasat pe read. Ai scris Comedia Umana acolo? Sau Balcescu? " O, nu, nu se dusese acolo. Nu la legatura lor intima, nu la eternele aluzii la Petrescu. Orice dar nu asta. Stia ca ii voia binele, dar stia si ca are ceva asi in maneca pe care ea nu ii avea. Cum ar fi "parul de aur". Asa cum o poreclise Razvan la prima vedere si asa cum i se adresase o noapte intreaga. Nu pierduse chimia dintre ei doi, asa cum o ignorase el.
Si acum, completa fix cum gandea ea. " Avem intalnire in jumatate de ora. Dupa, o sa vreau sa vorbim. Noi doua la o Stella. Sa taci, stiu mai bine ca tine ce bere bea". Cristina a ras, a dat din cap si a inceput sa ii faca briefingul. La 15:30 , ieseau pe usa. Si ajungeau in Valea Regilor, pentru ca deja se stia ca acolo se bea Stella si se fumeaza. Ce? Ei, ce nu se fumeaza acolo. Dupa vreo 45 de minute de monolog, Cristina a ras. " Tu chiar nu il cunosti? De ce ai fost o fetiscana de 16 ani? Selfie-ul stramb? Pe bune? Crezi ca avea nevoie sa ii spui de el? Crezi ca nu s-a uitat la poza aia de mii de ori? Ca nu a ras sau poate injurat, sau ambele in acelasi timp, uitandu-se la ea si gandindu-se la Otopeni? ". Bi o privea atent. Oare avea dreptate? Fusese sincera, ii spusese tot ce iubeste la el. De fapt, nu chiar tot. Dar era suficient. Voia sa ramana in registrul magic pe care fix el il deschisese cu o seara inainte cu sarutul ala dement si cu preludiul care o dusese in dimensiuni pe care nu le credea posibile. S-a ridicat, i-a spus Cristinei ca are nevoie de timp singura si a plecat. Trebuia sa se reculeaga, avea nevoie de Piatra Craiului.
[....] Sambata 22:00 , Roma. Lazio - Juventus 0-4 in turul semifinalei Coppa Italia. Sarri nu intelesese nimic. Kean si Yıldız dadusera cate o dubla, Juve presase agresiv, la limita regulamentului , sarise pe fiecare minge, aproape muscase din advesar. O agresivitate niciodata intalnita in jocul lui Razvan. Iar el zambea si ii strangea mana batranului senior fumator tot de Marlboro, dar scurt. Totul fusese snur din nou, Rugani putea sa para o solutie pentru Anfield, desi el stia ca nu va fi decat pe banca, iar Danilo la 33 de ani arata ca inca e un jucator de super-clasa. Gandul era la Torino si la 2 ore de relaxare cu un film bun. Iron Claw era un titlu pe care il asteptase de mult, desi actorul care il juca pe Flair era departe de carisma celui mai "murdar jucator din industrie". Poate chiar scotea de la rece si Silva aia bruna luata acum un an din Brasov. Poate. Sau poate mai bine l-ar suna pe Gino. Sa ii arate ce buna e Feteasca dobrogeana. Isi cauta un pic de pauza. Avea nevoie dupa atatea zile pline de scheme tactice, ganduri, conversatii mentale si cafele negre fierbinti. Cand a ajuns in apartament, a dat play filmului si a deschis pana la urma tot un Moretti. Era bun, destul de slab, exact cum trebuie pentru o seara cu filme despre wrestling si tragediile lui dureroase. Nici nu a stiut cand s-a terminat, dar tot nu ii placea accentul pe Texas Tornado. In mintea lui Kerry vs Flair era mai important decat Kerry in WWF. Se consola cu ideea ca totusi filmul a fost echilibrat si nu a marsat prea mult pe cunoscutii demoni ai familiei Von Erich. Merita un 7. Speaking of 7 , suna un 0775.
Incerca sa se gandeasca al cui ar fi, daca are rost sa raspunda, dar nu stia pe nimeni din Romania care sa fie pe Digi. Asa ca a raspuns oficial " Razvan Georgescu, cu cine am placerea?". Din cealalta parte s-a auzit un ras familiar , dar pe care nu il asociase instant cu un nume. " Serios , mister blugi negri?". Era Cristina. Ii pusese porecla asta din prima seara in care o cunoscuse. Cand ii remarcase parul minunat, blond perfect natural, lung , efectiv de aur. Si in care nu o scosese din "par de aur". Asa ca , avea si el nume de indian. "Well, nu mi-am mai auzit de multa vreme numele indian. Stiam eu ca asociez rasul ala cu cineva , dar nu reuseaam sa il plasez. Acum chiar e serioasa intrebarea. Carui motiv ii datorez placerea acestui telefon?" . De cealalta parte, se auzea o voce care zambeste. " Stiu ca tu esti mai la obiect, asa ca o sa fiu si eu. Am nevoie de un pat in Torino. Vreo recomandare de hotel sau AirBnb?" . "Serios, Par de Aur? Hotel in orasul meu? Pentru ca da, e al meu. Sau poate nu ai vazut cat ma iubeau aseara. Stiu ca tu nu prea frecventezi canalele sportive, dar macar pe Instagram au aparut ceva poze. Si nu nega ca ne urmaresti pentru ca stiu. Kenan chiar te-a remarcat. Ce pot sa zic, are gusturi turcaletul" . Din zambet in ras, conversatia curgea al naibii de natural. Totusi, din nou, doamna aceea nedorita, numita constiinta , il indemna sa intrebe de ce. Desi , ei depanau amintiri, cate aveau prin EA , si conversatia era tare faina. "Cat vrei sa ramai? Cum chiar tu ai zis, sunt la obiect. Poate prea mult, uneori".
"Deloc. Esti gentleman de scoala veche cu un pic de alfa. Fix cat trebuie. Dar vad ca italiencele habar nu au ce e flirtul. Sau ai uitat si tu , cu capul dupa obsesii si cu tricoul mereu pe tine? Fotbalul tau e direct, e drept, dar tu ai si latura aia faina , diplomata, chiar sarmanta". A inceput sa rada rau. "Cristina, pe tine nu te uita omul, desi recunosc ca iti uit numele de multe ori, dar un lucru pot sa iti spun. Ai stat prea mult pe Bleacher Report sa citesti despre fotbalul meu. Fotbalul care imi place mie e ca un pahar de vin cu gheata. E si elegant, dar si direct, si aromat, dar si tare. Are ceva din spuma berii si un pic din rafinamentul rasului feminin". "Rasul cui, Razvan?". "Acum , tu ai uitat sa flirtezi. Sunt flatat ca ai cautat despre mine, un pic chiar coplesit, dar nu era cazul. Vorbesc doar de rasul feminin. Ala frumos, care iti merge la suflet. Nu asociez cu o persoana. Asta tu o faci. Si daca pentru asta vii la Torino, o sa iti fiu un bun ghid si atat" . "Razvan, deja e oferta. Eu aveam nevoie de un pat, nu si de ghidul meu personal. Ce urmeaza? Sa imi faci gelato? Am auzit, din surse bune, ca te pricepi. Ca si la cafea" . Deja intra pe teritoriu minat. Pentru ca , desi parea o conversatie comoda, Cristina nu se multumea cu atat. Intra in familiaritati. Ce naiba voia? "Well, prefer sa te duc la o gelaterie in Siena. Mica si faina , de familie. Am descoperit-o acum 2 ani, dupa deplasarea din Cupa". "2-0? Kean si Chiesa?" . " Ai citit ceva bibliografie, vad. Repet, ma simt onorat. Dar tot am nevoie de un motiv pentru care vii si de o durata a vizitei. "Bine, mister, ti le dau. Motivul e ca am chef de un concediu si durata este cat vrei tu sa ma tii" . "Well, daca sefa-ta iti da concediu, poti ramane cat ai tu nevoie de relaxare, dar eu marti decolez spre Liverpool".
"Au bere buna in port, garantez. Recomandata de Jamie Carragher si de mine. Acida si un pic amara. Nu e ale plictisitor ca restul berilor engleze. Fac si un grill destul de bun, nu ca la Car, si au niste branzeturi intereasante. Sau ai uitat ca si eu am rucsac?". Ii tot veneau replici, aproape ca nu voia sa ii raspunda autoinvitatiei, dar se gandea ca nu ar strica o prezenta placuta. Stia ca Liverpool va fi o deplasare stresanta, chiar daca baietii erau ceas, stia ca are nevoie de toata buna dispozitie din lume si nu i-ar fi stricat doua zile amuzante. "Cand pui problema asa , Cristina, tot ce pot sa iti zic e ca am rezervat deja biletul. Cand ajungi la Torino?". "Maine dimineata la ora 8. Sper ca nu o sa ajungi cu intarziere. Am auzit ca nu ar fi defectul tau. " S-a oprit si a devenit serios. "Cris, daca vii, vreau culori si branzeturi si zero aluzii la ce ai auzit tu despre mine. Vrei sa vezi Torino, ti-l arat cum stiu eu, dar promiti ca nu imi spui o secunda ce ai auzit tu. Deal?". "E tot ce voiam sa aud. Dar sa stii ca vreau un tricou cu Andrea Cambiasso." "Il am deja, e al treilea, cel roz. Voiam sa ti-l dau de ziua ta pe 14 mai. De fapt, stiu cat vei sta la Torino. Cel putin pana la retur. Pentru ca jucam marti 13, iar eu am nevoie de norocul unui par de aur.". Si in timp ce spunea asta, picioarele se intindeau pe masa, ramas-bunul era amuzant, iar Marlboro nu mai era asa inecacios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu